Exclusiv
Adrian Vaida (seful Politiei Locale Ploiesti si prieten al fostului procuror Negulescu Mircea) se detonează si îl aruncă pe primarul PNL – Adrian Dobre – in ghearele procurorilor/Documente
Ca o confirmare de ce Orban si Iohannis nu vor o justitie independenta, ieri, Klaus Iohannis a decorat Grupul de Dialog Social, cel care l-a premiat pe Augustin Lazar – procurorul comunist care, in baza turnatoriilor infiltratului securitatii de la Aiud, – ,,Miron” a contribuit la prelungirea torționării lui Iulius Filip – deținut politic la Aiud. Motivul pe scurt: ,;GDS a promovat valorile”. Costica Iohannis, CE FEL DE VALOARE ESTE alde Augustin Lazar, pensionar special? Iată și motivele, pe larg dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani.
,,Știi care e principala diferența dintre modificările de legislație din Statele Unite ale Americii și modificările de legislație din România?” mă întreba aceeași persoană pe care o respect enorm și care în trecut mai mi-a adresat o întrebare care mi-a permis să inițiez și să formulez un model econometric, în premieră despre sistemul de justiție din România și de larg interes în SUA (despre care am scris AICI). Vă voi spune ce am răspuns și cum am fost corectat, la final, dar înainte este necesar de reamintit, în preambul, studiul amintit.
Studiul din aprilie 2019 despre situația justiției din România m-a condus la următoarele
în căile definitive de atac, 67% dintre judecătorii din România nu dau doi bani pe lege; la acest rezultat contribuie lipsa reală de răspundere a magistraților.
în rândul procurorilor, proporția celor care nu dau doi bani pe lege este realmente groaznică;
rezultatele preliminare indicau o sensibilă îmbunătățire în instanțele civile după ce SRI nu a mai acordat protecție tuturor magistraților din civil, furnizori sau colaboratori ai serviciului, prin devoalarea publică a protocoalelor.
,,Am convingerea că odată ce vor fi lustrați și primii furnizor/colaboratori din justiție ai SRI de către CNSAS, ponderea judecătorilor care nu dau doi bani pe lege se va reduce”, concluzionam.
Studiul din aprilie 2019 se încheia și cu o NOTĂ: ,,Perioada de după denunțarea protocoalelor cu SRI este prea scurtă pentru a avea relevanță statistică și nu poate fi relevantă atâta timp cât rețelele din justiție subordonate în trecut prin protocol tind să se subordoneze unui soi de mafie în interesul altor rețele decât cele ,,supravegheate’‘ de SRI”.
În ciuda acestui indicator de avertizare timpurie reieșit din model, rezultatele din perioada de după studiu (mai 2019-decembrie 2019) arată cu probabilitate foarte mică de eroare că s-a îmbunătățit semnificativ proporția judecătorilor din căile definitive care judecă corect, în ciuda reculului încercat a fi imprimat de rețele și pe cale de consecință a scăzut ponderea judecătorilor care nu dau doi bani pe lege, în căile definitive de atac, care încă există totuși în proporție majoritară.
Faptul însă că aceștia, în lipsa scutului ,,așa ne-a spus SRI prin plic galben – urme la dosar”, și-au subordonat încă ticăloșia rețelelor private de trafic de influența, manifestate în principal prin avocați înrădăcinați și izvorâți din fost Securitate, preluați la SRI, dar care acum nu mai acționează la ordinul direct al SRI (ci folosesc vechile rețele din magistratură formate sub cupola SRI sub ochiul lipsit de vigilență al servicului NATO), începe să devină evident: SRI nu mai sprijină totuși pentru accesul la Înalta Curte pe colaboratorii magistrați care au lăsat urme ale judecății altfel decât pe lege, încălcând legea.
Or, acest lucru este evident că nu convine emanaților din vechea Securitate, încă infiltrată puternic în SRI, care încearcă și azi restaurația. De altfel, așa cum am scris încă din prima zi de funcționare a guvernului mandatat de Iohannis, 5 noiembrie 2019, obiectivul principal al schimbării de guvern a fost – Restaurația –
Fostei Securități nu îi convine că au început să se mai manifeste judecători tineri și independenți, care știu carte și care nu au metehnele protocoalelor, tendință observată pregnant în ultimul an și care acționează ca un turnesol pentru judecătorii și procurorii de protocol care își pun funcția și ,,neglijența” în beneficiul protejării infractorilor.
Pe acești judecători corecți îi amenință în fapt Orban și Iohannis (cu complicitatea PSD) prin ,,desființarea pensiilor speciale”. Cu alte cuvinte, lor li se adresează (cu complicitatea unor lichele din PSD manevrate de aceiași strategi de lungă durată) când îi amenință azi pe magistrați că le ia dreptul ca pe viitor să aibă pensii cuvenite statutului și meritelor derivate din știința de carte și respectarea legii, cu alte cuvinte, cei care judecă acum altfel decât pe protocoale.
L-ați auzit cumva vreodată pe Ludovic Orban (sau pe ,,verișorul” lui, Ciolacu de la PSD) să spună ceva de pensia lui Augustin Lazăr, cel care l-a condamnat în fapt încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip pentru a executa integral o pedeapsă inventată, Lazăr – procurorul comunist de atunci fiind sprijinit în acest demers de infiltratul Securității din închisoarea Aiud, Gheorghe Mușat așezat acolo ca turnător voluntar și apoi oficial de deținuți politici? (Întreaga investigație, aici).
Nu. Despre pensia lui Augustin Lazăr nu ați nimic de la Iohannis sau de la Orban sau de la ,,verișorii lor”. Iohannis chiar a mai vrut să îi dea încă un mandat de procuror general al României pentru 2019 și mai încolo fostului procuror comunist, ,,bici” al Securității în închisoarea de la Aiud, șef al grupului operativ central începând cu 1998 format nelegal de către SRI și Valeriu Stoica, prin care SRI subordona cercetarea penală, așa cum am scris.
Privilegiile lui Augustin Lazăr vrea să le păstreze actuala guvernare, dar tot ei vor să închidă, prin amenințarea dreptului la o pensie decentă a judecătorilor corecți și care în ultimul an au văzut fereastra de oportunitate de a se desprinde de fosta Securitate preluată la SRI și de protocoale.
Acum Cătălin Predoiu, biet ministru de justiție de protocol, nici nu încearcă să ascundă acest lucru. Pentru el, propunerea de procuror general al României care să succeadă lui Augustin Lazăr (semnatar de protocol) este Gabriela Scutea (semnatară de protocol cu SRI și absolventă de școală SRI), fostă adjunctă a semnatarei de protocol Laura Kovesi.
Pentru Predoiu, Gabriela Scutea este cea mai bună întrucât îmbină ,,experiența” și ,,profesionalismul”. Despre profesionalism să se pronunțe alții care o cunosc, dar experiența semnării protocolului cu SRI și subordonării cercetării penale SRI-ului în opinia mea este una care trebuie să o lustreze de la candidatură, nu să o promoveze. Într-un stat de drept.
Dar bietul Predoiu nu are ce face. El nu ar desființa nici Secția Specială, pe care o știe infilitrată. Pentru că el știe cum îl trata Coldea când îl chema la el în birou împreună cu brokerul fugar Cristian Sima (care a făcut dezvăluirea în contextul discuțiilor despre colaborarea cu Securitatea) și cu Daniel Dăianu. Așa cum ați văzut, în exclusivitate, aici, în octombrie 2012:
https://videos.files.wordpress.com/2Hh0miOF/sima-oct-2012-1_dvd.mp4
În timpul ăsta, în timp ce alde Augustin Lazăr sunt protejați (nici măcar nominalizați de PNL, Iohannis sau PSD!!!) și în locul investigării infracțiunilor lor reale de către SIIJ ceea ce ar conduce la pierderea justificată a pensiei de magistrat hârșâit nu pe drept, ci pe culoarele Securității, sunt acum amenințați magistrații cărora li s-a deschis fereastra unică până în acest moment, după 1989, de a judeca independent. Mesajul real care li se transmite este următorul: noi, care facem restaurația, facem ce vrem cu voi, care nu mai vreți să judecați pe protocol.
Care este mesajul real al amenințării cu tăierea dreptului la o pensie corespunzătoare poziției și carierei de judecător, pentru judecătorii realmente independenți? Cine are interesul ca judecătorii corecți să nu aibă nicio perspectivă, în timp ce pentru alde Augustin Lazăr să li se consolideze perspectiva și să își păstreze privilegiile?
Răspunsul este simplu: Restauratorii. Mesajul restauratorilor este acum: potoliți-vă, nu mai fiți independenți, fiți slugi. Fiți subordonați, nu fiți vocali, poate vă lăsăm să ieșiti la pensie de tehnician la 45 de ani, de unde să fiți forțați să vă angajați la societatea de avocatură a vreunui fost securist și să încasați sume mari pentru traficul de influență pe care vrem să îl faceți în fața foștilor colegi. Eu acest mesaj îl percep, subordonat acțiunilor marionetelor din PNL de pârjolire a pământului.
Eu însă am convingerea că magistrații cu adevărat independenți știu că există și o altă soluție și anume cea legală. Percepând mesajul real al restauratorilor, ei își vor consolida principiul că trebuie să respecte legea pentru a fi protejați de ea, să judece conform legii și nu conform protocoalelor și nici conform metehnelor fostei Securități. Astfel, ei vor ajunge în mod cert să câștige la pensie sume cuvenite unei cariere ireproșabile, în ciuda zabterilor de acum ale celor care vor să pârjolească pământul.
Și vor realiza că un singur compromis în cariera de judecător este un compromis prea mult.
Dar pentru asta trebuie ca ei, magistrații corecți, să înceteze să mai acopere și să accepte pe ,,magistrații de protocol”. Gen Augustin Lazăr sau ,,colegi patrioți” care la scutul jurământului pe steag au fost infiltrați ca slugi în justiție și au devenit șantajabili în fiecare secundă a bietei lor vieți.
Apropos, las aici și expresia ,,interesului” achitatului de protocol, Ludovic Orban (nu m-ar mira ca el să fi fost reprezentat la ICCJ-ul subordonat prin protocol SRI-ului de societatea vreunui fost lucrător al Securității inflitrat de Securitate cine știe pe unde pentru a înrăutăți situația deținuților politici), față de Augustin Lazăr și mai ales, față de una dintre victimele lui, Iulius Filip. Orban a vorbit de parcă ,,Miron” i-ar fi pus vorbe în gură: ,,Nu am înțeles… nu știu… nu știu…”
https://videos.files.wordpress.com/OrKxWNWu/soviani-orban-lazar_dvd.mp4
Cu cine se luptă în fapt Orban?
Cu magistrații independenți (puțini, dar în creștere), cu pensionarii care au încă pensii mizerabile – pensia medie este de 1203 lei (253 de Euro) – spre deosebire de Augustin Lazăr care are aproape de 20 de ori mai mult și cu nivelul de trai al familiilor care au dreptul la dublarea alocațiilor, pentru că așa spune legea, iar executivul este obligat să aplice legea, nu să o proroge.
Cum ar fi ca toate companiile din România să acționeze căcăcios, precum Orban, și anume în loc să execute obligațiile stabilite de legile în vigoare, să le ,,proroge”? Cum ar fi ca, în 25 ianuarie 2020, nicio companie din România să nu mai plătească TVA-ul și impozitul pe salarii pe motivul că ,,situația companiei nu permite, dar poate facem o rectificare la 1 august, dacă nu intrăm în recesiune”. Cum ar fi Orbane?
Și acum răspunsul la întrebarea din debut. Am răspuns așa:
,,Principala diferență dintre modificările de legislație din SUA și cele din România este legată de stabilitate, frecvență și predictibilitate. În ultimii 233 de ani de când a fost scrisă Constituția SUA (1787) au fost doar 27 de amendamente. 10 dintre ele au fost introduse în primii 3 ani după ratificare (1791). Din 1791 și până acum nu au mai existat decât 17 amendamente.”.
,,Ai dreptate doar parțial” mi-a răspuns în limba română cel care îmi pusese întrebarea. ,,Principala diferență dintre modificările de legislație din SUA și cele din România este că toate modificările de legislație din SUA au fost făcute în favoarea cetățenilor americani, în timp ce toate modificările de legislație din România, sau aproape toate, au fost făcute în defavoarea cetățenilor români”.
Abia aștept să mă contrazică inșii care susțin că nu este în interesul cetățenilor români să avem magistrați independenți cu pensii corespunzătoare, că nu este în interesul cetățenilor români să majorăm punctul de pensie într-o țară în care marea majoritate a pensionarilor câștigă sub 250 de Euro, că nu este în interesul cetățenilor români să respectăm legea de dublare a alocațiilor, sau că este în interesul cetățenilor români să păstrăm ca pensionar special, pe alde Augustin Lazăr, în loc să îi fie anulat dreptul la pensie. Abia aștept!
În fapt, guvernarea de restaurație Orban pârjolește zi de zi pământul, precum guvernarea Ciorbea din 1997 astfel încât să conducă la disoluția statului român (ceea ce nici măcar PSD nu a reușit). ,,Judecătorii nu ar trebui să aibă pensii speciale, ne spune Orban. Copiii nu ar trebui să beneficieze de alocații decente, ne mai spune el. Doar Augustin Lazăr și generalii cu 5 stele ai Securității trebuie să aibă mii de Euro pe lună”. După cum vă avertizam în urmă cu ceva timp, exact CDR, ,,sub semnul Victoriei”.

Pe alde Augustin Lazăr îi văd ca exponenți care impersonează profilul psihologic de procuror selectat de Securitate sa ancheteze deținuții politici, mai corect spus să se ocupe de ei, care au fost infiltrați după 1990 în magistratura democratică. Alde Augustin Lazăr mai precizeaza analistul. (Cerasela N.).
Exclusiv
Servicii notariale – Cum sunt calculate costurile și ce factori influențează onorariul unui notar public autorizat
Serviciile notariale sunt indispensabile într-o mare varietate de proceduri și demersuri. În cadrul unui birou notarial, aceste servicii constau în toate procedurile și actele juridice îndeplinite de către un notar public autorizat. Scopul este acela de a oferi autenticitate și siguranță din punct de vedere juridic pentru o listă lungă de documente și tranzacții.
Aceste servicii realizate într-un birou notarial se adresează atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice. Costurile acestor servicii nu sunt fixe și pot diferi în funcție de mai multe criterii. În acest articol vom înțelege care sunt factorii care influențează costurile și onorariile pentru prestarea de servicii notariale Dorohoi.
Serviciile notariale disponibile într-un birou autorizat
Într-un birou notarial autorizat există o gamă variată de servicii. Printre cele mai frecvente proceduri regăsim dezbaterea succesiunilor referitoare la moșteniri, legalizarea copiilor după diferite înscrisuri, certificarea unor semnături, autentificarea diverselor documente, redactarea testamentelor, întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare, elaborarea procurilor sau finalizarea divorțurilor prin acord.
Fiecare solicitare este analizată individual de către notar. Se verifică identitatea părților și capacitatea legală a acestora de a semna acte juridice, dar și îndeplinirea tuturor condițiilor legale. Notarul informează părțile cu privire la procedură și la efectele juridice ale actelor și se asigură că documentele care urmează să fie semnate corespund cerințelor aplicabile.
Care sunt costurile pentru serviciile unui cabinet notarial?
Multă lume se întreabă care sunt costurile unui notar. Serviciile notariale au onorarii și tarife care diferă în funcție de mai multe aspecte. Tipul actului întocmit este adesea principalul criteriu care diferențiază costurile acestor servicii. Împreună cu documentul întocmit, valoarea bunului, atunci când se discută despre vânzare-cumpărare, moștenire sau donație, reprezintă un alt criteriu cu importanță majoră.
Complexitatea procedurii care trebuie îndeplinită sau a actului care trebuie autentificat este un alt factor care poate influența costurile pentru serviciile notariale. În funcție de procedura solicitată, pot exista și taxe sau alte costuri prevăzute de legislația în vigoare, care se adaugă costurilor aferente serviciilor notariale. Din acest motiv, atunci când ai nevoie de un notar, este recomandat să discuți exact despre serviciile de care ai nevoie pentru a primi o estimare de preț relevantă.
Onorariile pentru serviciile notariale pot fi stabilite diferit în funcție de natura actului sau a procedurii. Pentru actele care implică o valoare economică, așa cum sunt, de exemplu, anumite tranzacții imobiliare, valoarea bunului poate avea un rol important în determinarea costurilor. Dacă sunt necesare verificări în anumite registre, obținerea unor documente sau îndeplinirea unor formalități suplimentare, costul final poate fi influențat și de aceste operațiuni.
Ce include onorariul notarial?
În momentul în care ai nevoie de serviciile unui birou notarial, poți remarca faptul că suma finală poate include mai multe componente. În funcție de actul sau procedura solicitată, pot exista onorarii notariale, taxe și alte costuri asociate formalităților necesare.
În funcție de tipul actului pentru care apelezi la un birou notarial Dorohoi, serviciile prestate pot presupune verificarea documentelor, redactarea actului sau a actelor, verificarea identității părților implicate și, după caz, autentificarea acestora.
În anumite cazuri este nevoie de multiplicarea exemplarelor pentru actele redactate, iar în alte situații pot fi necesare obținerea unor extrase sau efectuarea unor verificări suplimentare. De asemenea, în funcție de procedură, pot exista costuri asociate îndeplinirii unor formalități în relația cu instituțiile competente.
Tocmai pentru că fiecare procedură poate avea particularitățile sale, costul unui serviciu notarial trebuie analizat în funcție de situația concretă și de documentele necesare.
Diferențe de costuri de la un birou notarial la altul
Dacă ai apelat la diferite birouri notariale, ai remarcat poate că există unele diferențe de costuri pentru aceste servicii. În primul rând, trebuie subliniat faptul că diferențele de costuri pot proveni din tipul serviciului solicitat. Dacă procedurile sunt diferite, este firesc să existe costuri diferite de la un serviciu notarial la altul.
În al doilea rând, costurile pot varia în funcție de complexitatea actului sau a procedurii, de valoarea bunurilor implicate, acolo unde este cazul, precum și de formalitățile suplimentare necesare. Pentru anumite servicii notariale există onorarii minimale stabilite potrivit reglementărilor în vigoare, motiv pentru care costul final trebuie analizat în funcție de particularitățile fiecărei solicitări.
Din acest motiv, atunci când ai nevoie de servicii notariale Dorohoi, este indicat să comunici biroului notarial tipul actului sau al procedurii solicitate și informațiile relevante pentru situația respectivă. În acest fel, poți afla ce documente sunt necesare, care sunt etapele procedurii și care sunt costurile aplicabile situației tale.
Exclusiv
Gustarea de la birou: unde se strică, de fapt, echilibrul
E ora patru după-amiaza, ecranul începe să se încețoșeze, iar mâna ta ajunge singură la sertarul cu biscuiți. Nu e foame adevărată, e mai degrabă o nevoie de pauză, de mișcare, de ceva dulce care să facă ziua mai suportabilă. După douăzeci de minute, pachetul e gol și tu te simți puțin vinovat. Cunoaștem scena pentru că ne-am regăsit în ea de multe ori, la fel ca mulți colegi. Dacă ai o poveste asemănătoare, nu e nevoie să te învinovățești: e un semn că ritmul zilei nu ți-a lăsat loc pentru o pauză adevărată, iar asta se poate repara cu pași mici, fără renunțări spectaculoase. Vestea bună este că, de cele mai multe ori, nu mâncarea în sine e problema, ci felul în care am organizat ziua. Mai jos urmărim câteva greșeli obișnuite legate de gustări și cumpărături și vedem ce se poate corecta fără chin și fără listă cu interdicții.
Gustarea sănătoasă mâncată din mers, cu pumnul
Prima capcană este să crezi că un aliment bun mâncat oricum rămâne bun. Un măr luat din coș în timp ce răspunzi la telefon nu satură la fel ca unul mâncat la masă, fiindcă atenția ta e în altă parte, iar corpul nu primește semnalul de sațietate. Rezultatul: după zece minute cauți altceva. Se întâmplă mai ales în zilele aglomerate, când pauza de masă dispare cu totul și toată alimentația se mută în buzunare, pe birou și în geantă.
Soluția nu cere o schimbare mare. Pune gustarea într-un bol sau pe o farfurie și mănânc-o stând jos, măcar cinci minute, fără ecran. Pare o vorbă de bunică, dar funcționează. Cel mai des, pofta de dulce scade vizibil dacă ai o pauză reală, cu apă sau ceai alături, nu un sandviș mâncat în fugă între două ședințe. Dacă lucrezi acasă, ridică-te măcar în bucătărie, la fereastră, ca să schimbi priveliștea și ritmul.
Observă și ora. Dacă gustarea apare mereu la aceeași oră, înseamnă că masa de dinainte a fost prea mică sau prea săracă în proteine și fibre. Atunci nu gustarea trebuie schimbată, ci prânzul. Un prânz cu legume, o sursă de proteină și o porție de cereale integrale te ține mai bine până seara, iar la ora patru îți rămâne energia și pentru treabă. Încearcă o săptămână și notează simplu, cu un semn pe calendar, în câte zile ai simțit nevoia să deschizi sertarul cu dulciuri.
Nuci și semințe: bune, dar cât de mult?
Nucile, migdalele și semințele sunt printre cele mai bune gustări de birou, pentru că se păstrează ușor, nu au nevoie de frigider și oferă grăsimi bune, fibre și un pic de proteină. Problema apare când pachetul stă pe birou și mâna ajunge la el la fiecare cinci minute. Din întâmplare, o cană devine o jumătate de kilogram. Nu e o crimă, e doar un obicei de care ne putem ocupa cu blândețe, mai ales dacă păstrăm cutia departe de mână, într-un dulap mai greu de ajuns.
Aici merită să ai o regulă simplă: porționează dinainte. Seara, pune într-un recipient mic cantitatea pentru a doua zi, iar restul lasă-l în dulap. Dacă vrei să știi exact cum arată o porție și cum o potrivești cu restul zilei, un material de pe dietalive.ro despre nuci explică lucrurile pe înțelesul oricui, cu exemple vizuale, nu cu tabele greu de ținut minte.
Alege variantele nesărate și neglazurate, când ai de ales, și amestecă-le cu fructe uscate în cantitate mică, nu invers. Dacă ai alergii, citește ambalajul cu atenție. Iar dacă ai o afecțiune sau urmezi un regim special, discută cu medicul sau cu nutriționistul ce se potrivește cazului tău, pentru că regulile generale nu le înlocuiesc pe cele personalizate. Iar dacă iei nuci pentru prima oară în cantitate mai mare, observă cum le tolerezi, pentru că unele stomacuri reacționează diferit.
Cumpărăturile făcute pe foame
Mergi la magazin la șase seara, după o zi lungă, fără să fi mâncat nimic din ora prânzului. Ieși cu două pungi: una cu ce ai planificat și una cu ce ți-au cerut ochii. Biscuiți, chipsuri, o ciocolată mare, un suc la ofertă. Cunoaștem fiecare pas al acestei povești, inclusiv momentul în care ne spunem că e doar pentru weekend. Într-o zi de luni, cămara arată ca o vitrină de bomboane, iar legumele așteaptă în frigider să li se facă dreptate.
Cea mai bună strategie e să nu intri flămând. Mănâncă ceva mic înainte sau ia o gustare cu tine. Scrie o listă, chiar scurtă, și respect-o, iar dacă vrei un lucru care nu era pe ea, treci-l pe listă pentru data viitoare. Cumpără o dată pe săptămână fructe și legume de sezon, iar pe cele delicate ia-le în cantități mici, ca să nu ajungă la gunoi.
Un alt truc este să citești eticheta măcar la produsele pe care le cumperi des. Nu trebuie să calculezi nimic, doar să observi ordinea ingredientelor și cantitatea de zahăr. Un iaurt cu fructe poate avea de două ori mai mult zahăr decât unul simplu, iar diferența se vede în farfurie abia după câteva săptămâni, în cât de des cauți ceva dulce după cină. Dacă ai deja produsele preferate, nu e nevoie să renunți la ele, ci doar să le compari uneori cu alternativele din raft.
Masa de seară care repară toată ziua
Mulți oameni ajung seara acasă, obosiți și flămânzi, și mănâncă pe repede-înainte tot ce le iese în cale. Cina devine masa cea mai mare a zilei, aleasă în funcție de ce e mai la îndemână, nu de ce ne face bine. Oboseala alege pentru noi, iar alegerea e aproape întotdeauna cea mai rapidă, nu cea mai bună. Greșeala nu e a ta, e a organizării: nu ai pregătit nimic, iar corpul cere rapid combustibil.
Aici ajută pregătirea din timp. O oală mare de supă sau tocană, făcută duminica, poate acoperi două cine. Legumele tăiate și păstrate la frigider se transformă în salată în cinci minute. Un cartof copt, un ou fiert, o felie de pâine cu brânză proaspătă și castraveți sunt mese simple, la îndemână, care nu cer nicio artă culinară. Dacă ai nevoie de ceva cald, un ou ochi pe o felie de pâine cu roșii e gata în șapte minute și te scoate din situație.
Încearcă să nu transformi cina într-o pedeapsă pentru ce ai mâncat dimineața. Nu există sărit peste mese ca să compensezi, fiindcă efectul e invers: ajungi seara cu o foame uriașă și cu mai puțin control. O masă regulată, chiar modestă, e mult mai prietenoasă cu corpul decât o zi de post urmată de o seară de excese.
Aceeași masă pentru toată familia
Probleme noi apar când în casă mănâncă mai mulți oameni cu gusturi diferite: unul nu suportă legumele, altul vrea doar paste, copilul respinge tot ce e verde. Soluția pe care o aleg mulți este să gătească de trei ori, ceea ce epuizează pe oricine. Dar există o cale mai simplă, aceea a mesei construite din componente.
Pe o farfurie sănătoasă încap legume, o sursă de proteină și o porție de cereale sau cartofi. Fiecare ia din fiecare, în cantitatea care i se potrivește. Părinții nu trebuie să impună porții, ci să ofere varietate și să lase copilul să spună când s-a săturat. Asta îl învață, pe termen lung, să-și asculte semnalele corpului. Cine vrea să vadă idei concrete pentru acest tip de masă poate citi despre mese echilibrate pentru familie, unde sunt explicate exemple pentru mese luate împreună, fără să gătești separat pentru fiecare.
Implică și copiii. Cei mici mănâncă mai ușor ce au ajutat să pregătească, chiar dacă înseamnă doar spălatul roșiilor sau amestecatul salatei. Nu insista, nu mitui și nu pedepsi, ci propune de mai multe ori același aliment, în forme diferite. Gusturile se formează încet, iar în timp, un copil care refuza broccoli îl poate accepta crud, cu un dressing de iaurt.
Schimbările mici țin mai mult decât revoluțiile
Dacă ar fi să alegem un singur lucru din tot ce am spus, am alege ideea că echilibrul se construiește în detalii. Nu într-o dietă strictă de luni dimineața, abandonată joi, ci în zeci de decizii mărunte, luate calm. O gustare ținută în sertar în loc de biscuiți, o apă în plus, un prânz mai bogat, o seară pregătită în avans.
Dacă încerci să schimbi totul deodată, probabil vei renunța repede. Alege o singură modificare pe săptămână și urmărește cum te simți. Notează într-un carnețel ce a mers și ce nu. Nu te certa dacă într-o zi iese altfel; ziua de mâine e o nouă încercare și nimeni nu așteaptă perfecțiune. Poate vezi că gustarea de la patru nu mai e o problemă, ci un moment pe care îl aștepți cu plăcere.
Iar mâine, când vei simți din nou nevoia de pauză, pune mai întâi apa la fiert. Un ceai fierbinte, o mână de nuci, câteva minute de liniște. Apoi întoarce-te la treabă, cu mintea mai limpede și cu un obicei nou, pe care îl poți repeta și poimâine. Nu e un secret, e doar obiceiul de a te trata cu puțină blândețe.
Exclusiv
Când CV-ul nu mai încape în ceea ce am devenit
După un trimestru în care am lucrat pe repede înainte, ne-am trezit într-o vineri seara cu o veste simplă: cineva ne întreabă dacă avem un CV actualizat. Am deschis fișierul și am simțit aceeași stinghereală ca atunci când găsești o fotografie veche într-un sertar. Datele erau corecte, doar că vorbeau despre altcineva. Pentru cei care au ani buni de meserie în spate, momentul acesta vine mai devreme sau mai târziu, iar despre el merită vorbit calm, fără panică și fără promisiuni mari.
Un document rămas cu un pas în urmă
Un CV scris acum opt sau zece ani are o structură familiară: funcții, perioade, responsabilități. Pe vremea aceea ni se părea suficient. Astăzi, la fel ca noi toți, cititorul din partea cealaltă are la dispoziție o jumătate de minut și o grămadă de dosare, așa că se oprește doar la ce se vede imediat.
Observația mea personală, făcută după câteva discuții cu foști colegi, este că oamenii cu experiență își scriu CV-ul ca pe un jurnal, nu ca pe o prezentare. Notăm tot ce am făcut, în ordinea în care s-a întâmplat, de teamă să nu ni se piardă o bucată din parcurs. Rezultatul este un text lung, în care lucrurile importante se ascund printre cele de rutină.
Întrebarea corectă nu este ce am făcut, ci ce poate înțelege un străin din ce am făcut, în două minute de citit. Dacă răspunsul ne face să ezităm, merită să ne așezăm și să refacem documentul de la capăt, nu doar să-i adăugăm un rând nou la început.
Ne-a surprins să aflăm cât de rar ne recitim propria prezentare. Ne-o amintim în linii mari, o trimitem când se cere și o lăsăm să îmbătrânească fără nicio grijă. Abia când cineva ne-o dă înapoi, cu o întrebare banală, vedem câte lucruri s-au schimbat între timp în jurul nostru și în noi.
Realizările pe care nu le-am notat niciodată
După o perioadă aglomerată, cel mai greu lucru este să ne amintim ce am dus la capăt. Zilele au fost pline, dar ele s-au amestecat, iar la final rămâne o senzație vagă de oboseală, nu o listă clară de rezultate. De aceea prima mișcare utilă este să ne uităm în urmă, la calendar, la mesaje, la proiectele predate.
Ne-am obișnuit să spunem că ne-am ocupat de ceva, când de fapt am schimbat ceva: am scurtat un proces, am preluat o echipă într-un moment dificil, am convins un client să rămână. Fiecare astfel de moment ține mai puțin de funcția scrisă pe contract și mai mult de felul în care am acționat. Cititorul CV-ului caută exact asta, chiar dacă nu o spune.
Nu avem nevoie de cifre spectaculoase. Contează ordinea de mărime și contextul, spuse cinstit: o echipă de cinci oameni, un termen care s-a strâns la jumătate, un proces care a ajuns să se facă într-o zi, nu în trei. Orice detaliu concret valorează mai mult decât un adjectiv.
Cum alegem ce rămâne în document
Aici apare tentația de a păstra totul. Fiecare rând pare legat de un efort pe care ni-l amintim bine, iar a-l șterge se simte ca o mică trădare. Realitatea e că pagina nu e un album de familie. Orice rând care nu ajută persoana de la celălalt capăt să ia o decizie ocupă loc pe care l-ar putea ocupa un rând care ajută.
Pentru cine caută repere practice despre cum se așază un astfel de document, pe materialele despre CV și aplicare se găsesc explicații pas cu pas despre structură, ordine și formulare, scrise pe înțelesul celor care nu mai fac asta în fiecare an.
Eu am început prin a tăia tot ce era mai vechi de doisprezece ani, păstrând doar o linie cu locurile unde am lucrat. Nu mi-a lipsit nimic. Dimpotrivă, restul textului a respirat, iar rândurile din ultimii ani au căpătat greutatea pe care o meritau de la început.
Un alt obicei pe care am încercat să-l schimbăm este titlul de sus al paginii. Multe CV-uri încep cu o frază de felul „profesionist dedicat, orientat spre rezultate”, care nu spune nimic despre nimeni. Mult mai folositor este un rând simplu, cu domeniul, numărul de ani și specialitatea reală, pe care cititorul să le poată reține fără efort.
O listă scurtă, ținută pe masă
Într-o săptămână aglomerată nimeni nu are chef de proceduri lungi. Ne-a ajutat o listă de cinci puncte, scrisă pe o foaie și lăsată lângă laptop, pe care o bifam pe rând, câte un punct pe zi. Fără aplicații, fără foi de calcul, doar hârtie și creion.
- Scriem trei realizări din ultimii doi ani, fiecare într-o singură propoziție care începe cu un verb la trecut.
- Notăm pentru fiecare ce s-a schimbat concret față de situația de dinainte, chiar dacă nu avem o cifră exactă.
- Tăiem din CV orice rând care ar putea apărea identic în documentul oricărui coleg de breaslă.
- Cerem unei persoane de încredere să citească prima treime a paginii și să ne spună ce a reținut.
- Verificăm datele de contact, titlul profesional și linkurile, apoi salvăm documentul cu un nume simplu, cu data în fișier.
Lista nu promite minuni, doar ordine. Iar ordinea, într-o lună încărcată, este deja un câștig.
Ce ne spune CV-ul despre direcția în care mergem
Se întâmplă ca, în timp ce scriem, să observăm ceva ce nu căutam: realizările de care suntem cel mai mândri nu mai au legătură cu postul pe care îl avem. Poate am ajuns manageri și ne lipsește munca de execuție, ori invers, am rămas în execuție și ne-am dori să coordonăm ceva. CV-ul devine astfel o oglindă, și nu una mereu plăcută.
Nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm slujba a doua zi. Înseamnă că putem privi cu mai multă luciditate ce ne-ar plăcea să facem în următorii cinci ani. Cine simte că tema merită aprofundată poate citi un material de pe oglindaonline.ro despre reconversia profesională, care descrie drumul de la prima idee până la primul loc de muncă în noul domeniu, fără grabă și fără entuziasm de comandă.
Din experiența noastră, cele mai bune schimbări au pornit din asemenea momente de sinceritate, nu din frustrări de moment. O frustrare trece într-o săptămână; o observație făcută în liniște rămâne.
Mai trebuie spus ceva despre răbdare. După o perioadă încărcată, corpul și mintea cer odihnă, iar o decizie de carieră luată pe oboseală tinde să fie una grăbită. Dacă simțim că ne apasă prea tare, lăsăm lista deoparte câteva zile și ne întoarcem la ea cu ochi proaspeți.
Cum sunăm după zece ani de meserie
Un risc subtil al CV-ului scris de cineva cu experiență este tonul. Fără să ne dăm seama, folosim un limbaj de firmă, plin de termeni care au sens doar în interiorul unei organizații. Un recrutor de la altă companie nu știe ce înseamnă acronimul nostru intern și nu are timp să afle.
Un test simplu: citim documentul cu glas tare, ca și cum l-am spune unui vecin. Dacă ne poticnim într-o expresie, o înlocuim. Dacă râdem de o formulare, o ștergem. CV-ul nu trebuie să sune ca un discurs, ci ca o prezentare scurtă, făcută de un om care știe ce face și nu simte nevoia să se laude.
Merită să fim atenți și la ce nu spunem. Nu criticăm foștii angajatori, nu explicăm pauzele mai mult decât e necesar și nu ne justificăm anii petrecuți într-un singur loc. Stabilitatea este, de multe ori, un atu, nu o scuză.
Un ultim detaliu de formă: păstrăm documentul pe o singură pagină, două cel mult, cu spații generoase și un font obișnuit. Nimeni nu a fost refuzat pentru că avea margini prea largi, dar mulți au fost ocoliți pentru că textul arăta ca un zid. Aerisirea este o formă de politețe față de cel care citește.
Obiceiul care ține documentul viu
Cea mai bună soluție pe termen lung nu e un CV perfect, ci un obicei mic. La fiecare final de trimestru, ne rezervăm un sfert de oră în care adăugăm într-un fișier separat două-trei lucruri realizate. Nu le rescriem frumos, nu le ordonăm, doar le notăm cât sunt proaspete.
Când va veni momentul să actualizăm documentul, nu mai pornim de la o pagină goală și de la o memorie obosită, ci de la un material brut, adunat pe parcurs. E ca diferența dintre a face cumpărături cu frigiderul gol și a găta din ce ai deja în cămară.
Obiceiul acesta are un efect secundar plăcut: ne dăm seama mai des cât de multe facem. Într-o meserie în care nimeni nu ne aplaudă după fiecare predare, merită să avem o dovadă scrisă că munca noastră lasă urme.
Primul pas, făcut mâine
Nu așteptăm o vacanță sau un weekend liber. Deschidem documentul, ne uităm la prima treime a paginii și întrebăm sincer dacă un străin ar înțelege din ea ce știm să facem. Apoi alegem un singur lucru de schimbat: un rând de tăiat, o realizare de adăugat, un titlu de reformulat. Restul vine pe parcurs, în pași mici, între două ședințe, fără presiune și fără termene inventate.
-
Afaceriacum o săptămânăManifestul Tinerilor 2035: peste 200 de tineri cer salarii transparente, stagii plătite și un om, nu un algoritm, la angajare
-
Socialacum o săptămânăCetăţenii Sectorului 4 beneficiază de o nouă facilitate medicală. Primarul Daniel Băluță a predat noul spital „Marius Nasta”, în prezența premierului și a miniștrilor Sănătății și Finanțelor
-
Evenimentacum o săptămânăCe soluții folosesc florăriile ca sclipiciul de pe trandafiri să nu curgă peste tot?
-
Uncategorizedacum o săptămânăBateria descărcată, telefonul spart, datele pierdute: de ce se tem românii
-
acum o săptămânăReduceri Oriflame de Black Friday 2026: ce merită să pui pe wishlist
-
Uncategorizedacum 3 zileRoborock anunță ofertele de Black Friday la eMAG
-
Afaceriacum 3 zileFPIOR: Patronatele nu vor susține o nouă creștere a salariului minim în actualele condiții fiscale. „Statul încasează aproape 300 de lei pentru fiecare 200 de lei promiși cetățeanului”
-
Afaceriacum 7 zileBlack Friday 2026 la Mobila Simex: reduceri de până la 60% la sufragerii, dormitoare și mobilier din lemn masiv, între 13 și 29 noiembrie

