Exclusiv
Nu ne-a promis nouă ministrul finanțelor că urmează lucruri fantastice pentru România?
Reamintim cititorilor ca ziarul Incisiv de Prahova a tratat acest subiect urmare careia am primit fel de fel de amenintari de la varful Colegiului Farmacistilor din Romania. Iata ca Rise Project vine cu o ancheta lamuritoare completand pe alocuri dezvaluirile noastra de la aceea vreme.

Elena „Clara” Popescu (71 de ani, medalion) a fost vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România între 2000 și 2015. În această perioadă, fiul ei, Silviu-Laurențiu Constantinescu (51 de ani), a câștigat foarte mulți bani făcând comerț cu autorizații de funcționare farmaceutice. Astăzi, Elena Popescu s-a retras din fruntea Colegiului Farmaciștilor, însă fiul ei deține două poziții importante în organizația profesională pe care mama a condus-o vreme de 15 ani. FOTO: Facebook.
În timp ce fostul vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România – Elena „Clara” Popescu – milita pe lângă ministrul Sănătății pentru scoaterea din lege a unei derogări care permisese înmulțirea necontrolată a numărului de farmacii din orașe, fiul ei profita de ultimele zile în care această derogare era valabilă și se îmbogățea din comerțul cu autorizații de funcționare farmaceutice obținute prin această metodă.
Pe fiu îl cheamă Silviu-Laurențiu Constantinescu și, între timp, a devenit președintele Colegiului Farmaciștilor din Prahova și reprezentantul Colegiului Farmaciștilor din România în Grupul Farmaceutic al Uniunii Europene.
(Aceasta e o structură non-profit, în care sunt prinse 31 de țări și care are ca obiectiv promovarea intereselor activității farmaceutice pe lângă instituțiile Uniunii Europene).
Ambele roluri de reprezentare îndeplinite astăzi de Silviu Constantinescu au fost, în trecut, exercitate și de mama sa.
Citiți, mai jos, o descriere a rețetei prin care Silviu Constantinescu a câștigat bani înființând farmacii doar pe hârtie și vânzându-le, mai departe, cu sume de ordinul zecilor de mii de euro.
Nu e vorba doar de metoda întrebuințată de unul dintre multele gulere albe ale domeniul farmaceutic, al cărui nume ar putea să nu vă spună nimic, ci de o schemă care a fost pusă în practică în zeci de alte cazuri, pe tot cuprinsul țării. Această metodă a avut partea ei de contribuiție la hipertrofierea pe care piața farmaceutică o cunoaște astăzi în România.
Explicația lui Silviu Constantinescu – „Când am văzut că toată lumea făcea lucrul ăsta, l-am făcut și eu” – în cadrul unui mini-interviu, la finalul articolului.
În decembrie 2010, Guvernul României – la presiunea conducerii naționale a Colegiului Farmaciștilor – a șters din lege un paragraf care făcuse posibilă înființarea, pe căi ocolitoare, a sute de farmacii în întreaga țară.
Paragraful respectiv fusese introdus în octombrie 2004, în ultimele luni ale Guvernării Adrian Năstase, și menținut de majorități parlamentare succesive, PNL, PSD, PD-L, la fiecare revizuire ulterioară a legii.
Paragraful spunea că, în mediul urban, în centrele comerciale cu suprafețe de vânzare de peste 1.000 de mp, poate fi deschisă câte o farmacie, chiar dacă limita maximă a unităților de comerț cu medicamente, în localitățile respective, fusese deja atinsă.
(Limita era de cel mult o farmacie la 3.000 de locuitori, în București; cel mult una la 3.500 de locuitori, în reședințele de județ, și cel mult una la 4.000 de locuitori în celelalte orașe).
În cei șase ani în care acest paragraf fusese activ, sub umbrela lui, apucaseră să fie înființate circa 600 de farmacii, pe tot cuprinsul țării.
600, adică un surplus de aproximativ 13 la sută față de farmaciile care deja ticseau orașele României.
În decembrie 2010, atunci când Guvernul a decis să suprime din lege paragraful respectiv, un val de sute de cereri de înființare de farmacii a asediat Ministerul Sănătății.
Pentru oamenii de afaceri ai acestui domeniu era ultima șansă ca să mai poată obține autorizații de funcționare în mediul urban – mediu în care, la ora aceea, nu se mai puteau obține alte autorizații.
(Orașele erau suprasaturate de farmacii, luând în considerare grila demografică explicată mai sus).
Această ultimă șansă a fost fructificată și de Silviu-Laurențiu Constantinescu, fiul Elenei „Clara” Popescu – vicepreședinte, la acea dată, al Colegiului Farmaciștilor din România.
Însă nu pentru a-și deschide farmacii „la oraș”, pe care, altminteri, nu le-ar fi putut înființa.
Ci doar pentru a pune mâna pe niște autorizații de funcționare „orășenești”, pe care, în pasul imediat următor, să înceapă să le transforme în bani.
Altfel spus – în limbajul fără galanterii al Tranziției autohtone – Silviu Constantinescu a fructificat această ocazie pentru a da un tun financiar.
În câteva zile, din noiembrie și decembrie 2010, operând prin intermediul unei firme care administra câteva farmacii în niște sate din Prahova, Constantinescu a încheiat opt contracte de chirie pentru tot atâtea spații comerciale din Brașov, Predeal, Sinaia și Ploiești.

28-29 noiembrie 2010, Silviu Constantinescu încheie contracte de chirie pentru cinci spații comerciale din Ploiești și Brașov. Contractele au durate scurte, 1 an sau 2, și prețuri modice: de la 1,5 lei/mp/lună la 2 euro/mp/lună.
A avut nevoie de aceste contracte pentru a arăta că dispune de localuri pentru viitoarele sale „farmacii” și a putea, mai departe, să facă cereri de înființare pentru toate cele opt adrese, la Ministerul Sănătății.
Trei luni mai târziu, în martie 2011, Ministerul îi elibera opt autorizații de funcționare, pentru fiecare local în parte.
Și, în aceeași lună, Constantinescu începea să vândă autorizațiile, ca pe niște cupoane valorice.
>> Două autorizații, eliberate pe 18 martie – la niște adrese din Predeal și Brașov – au fost vândute, trei zile mai târziu, pe 21 martie, cu 60.000 de euro.
>> O autorizație eliberată pentru o adresă din Ploiești a fost vândută, în iulie 2011, cu 55.000 de euro. (Contractul de vânzare-cumpărare, AICI).
>> Alte două autorizații emise în Brașov au fost vândute, în august, respectiv, în septembrie 2011, cu câte 40.000 de euro. (Contractele, AICI și AICI).
>> Alte două, de asemenea, din Brașov, au fost vândute, în aprilie 2012, tot cu câte 40.000 de euro. (Contractele, AICI și AICI).
>> Iar ultima, eliberată pentru parterul hotelului Montana din Sinaia, a fost vândută cu 36.000 de euro, în iulie 2012. (Contractul, AICI).
În total, la capătul acestor tranzacții, lui Constantinescu i-au intrat în conturi 311.000 de euro.
În majoritatea cazurilor, contractele de chirie pentru spațiile în care Ministerul a autorizat „farmaciile” lui Constantinescu au fost încheiate formal: pentru perioade scurte și la prețuri ridicole. Iar localurile în cauză, cu o singură excepție, au fost doar de decor: nu au ajuns niciodată să găzduiască vreo farmacie funcțională.
După ce autorizațiile au fost vândute, ele au fost transferate la alte adrese din aceleași localități, în acord cu opțiunea cumpărătorilor.
„Farmacia” din Ploiești, de exemplu, a fost autorizată de Minister într-o baracă ridicată din tablă, termopane și PVC, botezată, pompos, „Centrul Comercial <<Iris Val-do>>” . Aici, Constantinescu închiriase un compartiment de 60 de mp, cu prețul de 100 de lei pe lună (sic!).
Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei în acest „centru comercial” în martie 2011, iar patru luni mai târziu Constantinescu a vândut autorizația cu 55.000 de euro.
Odată cu vânzarea, „farmacia” a fost mutată la o altă adresă din centrul Ploieștiului.
Așa-zisul centru comercial „Iris Val-Do” este înghesuit între niște case vechi, pe o bucată de pământ care nu măsoară mai mult de 600 de mp – potrivit programelor on-line de calcul al suprafețelor, care folosesc imagini din satelit.
600 de mp, așadar, în timp ce legea spunea că centrele comerciale în care se pot autoriza farmacii, prin derogare de la criteriul demografic, trebuie să aibă o suprafață de vânzare de minimum 1.000 de mp!

Pentru un compartiment din această construcție improvizată din Ploiești, botezată, pompos, „Complexul Comercial <Iris Val-Do>”, Ministerul Sănătății i-a eliberat lui Silviu Constantinescu o autorizație de funcționare prin excepție de la criteriul demografic.

Contractul prin care Constantinescu a închiriat 60 de mp cu 100 pe lună, în „Complexul Comercial <Iris Val-do> din Ploiești”.

Astăzi, autorizația eliberată în „Complex-ul Iris Val-Do”a ajuns să fie exploatată de lanțul Catena, în acest local din centrul Ploieștiului, urmare a faptului că grupul Ancăi Vlad a cumpărat, la rândul lui, firma care cumpărase autorizația de la Constantinescu, cu 55.000 de euro, în iulie 2011. FOTO: RISE Project.
În Predeal, Constantinescu a procedat într-o manieră asemănătoare. A închiriat un spațiu comercial într-o clădire care nu era „centru comercial de mare suprafață”, ținând cont de definiția pe care acest tip de infrastructură o are în lege, a obținut autorizația de funcționare în martie 2011 și, trei zile mai târziu, a vândut-o cu 30.000 de euro către grupul Medimfarm.
Faptul că acel local nu se găsea într-un centru comercial cu suprafața de vânzare de 1.000 de mp, așa cum cerea legea, a fost stabilit de către Curtea de Apel Brașov, care a demonstrat, matematic, că imobilul la adresa căruia autorizația fusese emisă nu se încadra în această categorie de infrastructură negustorească. (Hotărârea instanței, AICI).
Deși emisă ilegal, autorizația aceasta a rămas totuși în vigoare: cei care o contestaseră în instanță și-au retras plângerea, în faza de recurs a dosarului, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce câștigaseră fondul, la Curtea de Apel Brașov.

Această farmacie Medimfarm, deschisă în Predeal, la parterul unei case, funcționează în baza autorizației cumpărate cu 30.000 de euro de la Silviu Constantinescu, în martie 2011. FOTO: RISE Project.
Modul de lucru pe care Constantinescu l-a utilizat în Ploiești și Predeal l-a replicat, cu aceeași eficiență, și în Brașov.
Una dintre cele cinci autorizații primite de la Minister în acest oraș i-a fost, de asemenea, contestată în instanță.
De data aceasta, contestarea autorizației a mers până în pânzele albe, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a acceptat cererea de anulare a ei.
(Autorizația a fost anulată din cauză că, înainte de a o vinde, Constantinescu o ținuse „la sertar” mai mult decât permitea legea – fără să o folosească la operarea propriu-zisă a unei farmacii. Procesul de anulare a autorizației, AICI).
GALERIE FOTO EXPLICATIVĂ CU OPERAȚIUNILE COMERCIALE ALE LUI SILVIU CONSTANTINESCU

Autorizația din Brașov anulată, în cele din urmă, în justiție, fusese eliberată, inițial, la acest parter de bloc din cartierul Valea Cetății, sub pretextul că se găsește într-un centru comercial. Ulterior, ea a fost mutată în cartierul Astra. Constantinescu a câștigat 40.000 de euro de pe urma vânzării ei. FOTO: RISE Project.

O altă autorizație eliberată de Minister la adresa unui parter de bloc din cartierul Valea Cetății, tot sub pretextul că se găsește într-un centru comercial, a fost vândută de Constantinescu, cu 30.000 de euro, de asemenea, grupului Medimfarm. Ulterior, autorizația a fost „transferată” în centrul Brașovului, pe Strada Iuliu Maniu, la acest local. FOTO: RISE Project.

Această farmacie, deschisă la o adresă din cartierul brașovean Astra, funcționează în baza unei autorizații cumpărate de Catena de la Silviu Constantinescu cu 40.000 de euro, în aprilie 2012. FOTO: RISE Project.

Farmacie din Brașov, deschisă în zona Bisericii Sfântul Bartolomeu, operată printr-o autorizație de funcționare cumpărată de Catena de la Silviu Constantinescu cu 40.000 de euro, în august 2011. FOTO: RISE Project.

Una dintre autorizațiile pe care Ministerul i le-a eliberat lui Constantinescu în Brașov a fost emisă la adresa acestui complex comercial – în care Constantinescu închriase un spațiu de 65 de mp, cu 2 euro/mp/lună, pentru un an. Șase luni mai târziu, Constantinescu a vândut-o cu 40.000 de euro către firma Life Plus Generation din localitate. FOTO: RISE Project.

Dintre cele opt autorizații de funcționare obținute de Silviu Constantinescu în 2011, doar una singură a fost operată, cu adevărat, de firma sa, Elitepharm Impex. Cea eliberată pentru parterul hotelului Montana din Sinaia. Iar aceasta doar puțin timp, aproximativ un an. Imagine din arhiva Google Street View (2012), care surprinde farmacia Elitepharm, funcționând la respectiva adresă.
Pentru a primi cele opt autorizații de funcționare de la Ministerul Sănătății, în martie 2011, Constantinescu a trebuit să depună, în dosarul de autorizare, nu doar niște acte care să demonstreze că avea la dispoziție opt spații de funcționare pentru viitoarele lui „farmacii”.
A trebuit să prezinte și opt contracte de muncă, încheiate între firma sa și opt farmaciști, care să ocupe funcția de șefi ai viitoarelor unități de comercializare a medicamentelor.
Un raport întocmit în 2012 de Colegiul Farmaciștilor din Brașov, raport care acuza invazia de farmacii-fantomă (cu sedii-fantomă și farmaciști-șefi-fantomă) pe piața acestui oraș, spune că, la două dintre „farmaciile” sale, Silviu Constantinescu a plantat, pe post de farmaciști-șefi, niște persoane care, simultan, ocupau această poziție la alte farmacii – lucru care era interzis de lege.
Pe lângă aceste două persoane – spune raportul – alte două – puse, de asemenea, „în geam”, cu titlul de farmaciști-șefi – se aflau la vârsta neputinței fizice generalizate, aveau 83, respectiv, 84 de ani, și nici măcar nu locuiau în județul Brașov.
Explicațiile lui Silviu Constantinescu, legate de tunul financiar pe care l-a dat vânzând autorizații de funcționare, obținute, în parte, în mod dubios, în mini-interviul de mai jos.
Silviu Constantinescu: „Dacă toți o făceau, am făcut-o și eu”
Ați avut vreo clipă intenția să folosiți autorizațiile emise în martie 2011 pentru a administra farmacii, prin intermediul lor? Sau le-ați cerut de la Minister doar ca să le vindeți mai departe?
Eram în dezvoltare, în perioada aia. M-am dezvoltat, dar n-am putut să fac față la unele dintre ele și atunci le-am vândut. N-a fost așa un mare câștig la ele, pentru că le-am ținut mult, am plătit chirii pentru spații…
Două dintre ele au fost vândute la doar câteva zile după ce le-ați obținut.
Două, da. Mi-am dat seama că n-aveam personal pentru ele și le-am vândut celor de la Medimfarm, imediat după autorizare. Dar nu e nimic ilegal, n-am nicio problemă cu ele…
Pe altele trei le-ați vândut după câteva luni…
Dar care este, de fapt, problema? Este un business ca oricare altul. Nu sunt singurul care l-a făcut. Toți care au avut ideea asta au pus-o în practică. Sunt o mulțime de exemple în sensul ăsta. Business-ul ăsta cu farmaciile nu constă doar în vânzarea de medicamente… Era o oportunitate pe care am văzut-o și pe care am folosit-o. Totul a fost făcut legal. La Brașov, de exemplu, am avut adeverințe de la Primărie cu șapte semnături care confirmau că spațiile acelea se găseau în niște centre comerciale.
La Ploiești însă vi s-a autorizat o farmacie într-o baracă.
Nu e o baracă. De ce vorbiți așa ceva?! Spațiul era complet amenajat. Era farmacie în toată regula. Numai că n-am putut eu să o fac să funcționeze. Toate autorizațiile au fost emise în urma unor inspecții făcute de Minister.
Avea complexul acela comercial, „Iris Val-do”, 1.000 de mp?
Cred că am avut o adeverință de la Primăria Ploiești și pentru acest centru comercial. Nu m-am ocupat eu, personal, de obținerea adeverințelor. Da, era centru comercial… Acum, dacă mergeți să-l vedeți, a decăzut…
Două dintre autorizațiile din Brașov au fost contestate în instanță, iar una din cele două, anulată.
Procesele respective au fost deschise de Colegiul Farmaciștilor din Brașov. Eu am avut mai multe dispute cu ei, la vremea aceea. Ei m-au reclamat pe mine, fiindcă îmi deschisesem aceste farmacii în centre comerciale, dar ei, la rândul lor, făcuseră același lucru. Vicepreședinta Colegiului Brașov de la vremea respectivă își deschisese și ea două farmacii în același fel în Brașov…
Credeți că tipul de afaceri pe care l-ați făcut cu autorizații de funcționare e compatibil cu funcțiile dvs. de reprezentare de acum, de la Colegiul Farmaciștilor?
Nu am amestecat niciodată partea de business cu partea profesională. Eu am fost mereu împotriva excepției cu farmaciile din centrele comerciale… Dar dacă am văzut că fenomenul se extindea și se tot extindea, până la urmă, am zis, domnule, dacă toți o fac, o s-o fac și eu.
În 2010, mama dvs. – vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor din România – participa la discuții cu ministrul Sănătății, în care îi cerea să scoată din lege derogarea înființării de farmacii în centrele comerciale. Mama dvs. v-a spus că derogarea urma să fie eliminată, astfel încât v-ați grăbit și dvs. să faceți cerere, pe ultima sută de metri, pentru autorizarea celor opt farmacii?
Nu. Exclus! N-are nicio legătură… Nu știa nimeni ce voia să facă Ministerul. Nu amestecați lucrurile, pentru că le amestecați aiurea. Cererea pentru eliminarea acelei excepții din lege fusese susținută ani de zile, fără niciun rezultat, de către Colegiu. Noi cerem Ministerului, și acum, foarte multe, dar habar nu avem dacă ține cineva cont de ce spunem noi…
În toamna lui 2010, atunci când s-a lansat în turul de forță pentru obținerea celor opt autorizații de funcționare de la Ministerul Sănătății, Silviu Constantinescu avea 40 de ani și tocmai terminase, abia la această vârstă, facultatea.
Urmase Farmacia la Universitatea din Oradea, o școală care, alături de cea de la Arad și de cea de la Constanța, e vestită pentru indulgența cu care își tratează studenții de la acest profil.
Interesant e că Farmacia este o facultate ale cărei cursuri, peste tot în țară, se țin doar „la zi”, nu și la seral sau „la distanță”.
Cum a reușit Silviu Constantinescu să trăiască în Ploiești, orașul său de reședință, să administreze câteva farmacii în niște sate din Prahova și să frecventeze, zi de zi, cinci ani de zile, cursurile de la Oradea? Între Ploiești și Oradea e totuși o distanță de 530 de kilometri…
„Am mai și chiulit de la ore. Dar recuperam. Stăteam și câte-o lună, la școală, la Oradea”, e răspunsul lui la această întrebare.
În 2011, la doar un an după ce a terminat această „îndepărtată” facultate, Constantinescu – aflat în plin negoț cu autorizațiile de funcționare pe care tocmai le primise de la Minister – a fost numit de Colegiul Farmaciștilor ca reprezentant al breslei române în Grupul Farmaceutic al Uniunii Europene.
În același an, a fost ales și vicepreședinte al Colegiului Farmaciștilor Prahova, filială pe care acum o conduce din poziția de președinte.

Colegiul Farmaciștilor din România, condus de Elena „Clara” Popescu, l-a considerat pe fiul acesteia drept cel mai potrivit farmacist din țară pentru a reprezenta breasla în ONG-ul european care apără interesele farmaciștilor pe lângă instituțiile Uniunii Europene.
În total, aproximativ 900 de farmacii au fost înființate în orașele din România, prin invocarea amplasării lor în niște centre comerciale, între 2004 și 2011.
600, din 2004 și până la sfârșitul lui 2010 – momentul în care Guvernul a eliminat această portiță din lege. Și alte 300 (!) în prima parte a lui 2011, în perioada de analiză de care au beneficiat sutele de cereri depuse la minister în ultimele luni ale lui 2010.
Multe dintre acestea din urmă, după exact același patent folosit de Silviu Constantinescu.
Ionuț Stănescu
Exclusiv
5 idei de proiecte DIY cu cutii din carton ondulat
Cutia de carton ondulat este genul de obiect pe care, de obicei, îl desfaci, scoți ce e înăuntru și îl împingi spre reciclare fără prea multe regrete. Totuși, dacă stai o clipă să te uiți la ele, descoperi că ai în față un material surprinzător de versatil. Rezistent, ușor de tăiat, prietenos cu mediul și, mai ales, gratuit în multe cazuri, cartonul ondulat este un aliat excelent pentru proiecte DIY creative.
Fie că vrei să faci ceva util pentru casă, un obiect decorativ sau un proiect simpatic împreună cu cei mici, cutiile din carton ondulat pot fi transformate în lucruri care chiar îți vor face viața mai ușoară sau mai frumoasă. Hai să vedem cum.
Cutii carton ondulat – ce sunt și cum se obțin?
Cartonul ondulat este format din mai multe straturi de hârtie, dintre care unul are forma ondulată, prins între straturi drepte. Această structură îi oferă rezistență, flexibilitate și o capacitate bună de a suporta greutate, fără să devină rigid sau greu de manevrat.
Cele mai comune surse de cutii din carton ondulat sunt livrările online, electrocasnicele, mutările sau ambalajele pentru produse voluminoase. În multe cazuri, aceste cutii sunt aruncate după o singură utilizare, deși materialul este perfect reutilizabil. Dacă vrei carton de calitate, fără urme de umezeală sau deformări, caută cutii curate, cu pereți întregi și muchii ferme.
Un alt avantaj este că poți alege grosimea în funcție de proiect. Pentru obiecte decorative sau organizare ușoară, cartonul subțire este suficient. Pentru structuri mai mari sau care trebuie să susțină greutate, ai nevoie de carton ondulat mai gros, de preferat cu mai multe straturi.
Bibliotecă sau rafturi decorative din carton ondulat
Poate suna ambițios, dar o mică bibliotecă sau câteva rafturi decorative din carton ondulat sunt perfect realizabile. Secretul este designul inteligent și distribuția greutății. Nu vei pune enciclopedii grele pe ele, dar pentru cărți ușoare, reviste sau obiecte decorative, funcționează surprinzător de bine.
Proiectul începe cu măsurarea spațiului și stabilirea dimensiunilor. Cartonul se taie în panouri care se suprapun în mai multe straturi, lipite între ele pentru a crea rigiditate. Practic, fiecare raft devine o „sandwich-structură” din carton. Adezivul potrivit și timpul de uscare sunt esențiale aici.
După asamblare, poți îmbrăca rafturile în hârtie decorativă, le poți vopsi sau lăsa textura naturală a cartonului la vedere, pentru un look minimalist, ușor industrial. Rezultatul este un obiect ușor, ieftin și perfect personalizabil, care va ridica sprâncenele oricărui musafir curios.
Căsuță de joacă pentru copii sau animale de companie
Cartonul ondulat este materialul ideal pentru proiecte destinate copiilor sau animalelor. Este ușor, sigur și poate fi modificat rapid dacă ceva nu iese din prima. O căsuță de joacă pentru copii se poate construi din câteva cutii mari, decupate și lipite între ele.
Ușile și ferestrele se taie cu grijă, iar copiii pot participa la decorare. Desenele, stickerele sau chiar cariocile transformă proiectul într-o activitate creativă, nu doar într-un obiect final.
Pentru pisici sau câini de talie mică, o căsuță din carton ondulat este o adevărată atracție. Poți adăuga tuneluri, platforme sau zone de ascuns, iar dacă se deteriorează în timp, nu e o tragedie. Refaci, adaptezi sau reciclezi și o iei de la capăt.
Organizatoare pentru birou sau depozitare
Dacă biroul tău arată ca un mic haos controlat, cartonul ondulat te poate salva. Organizatoarele DIY sunt printre cele mai utile proiecte, pentru că rezolvă o problemă reală și se pot adapta perfect nevoilor tale.
Pornind de la o cutie de bază, poți crea compartimente pentru documente, dosare, cabluri sau rechizite. Cartonul se taie în separatoare verticale și orizontale, lipite ferm pentru stabilitate. Avantajul este că poți decide exact dimensiunea fiecărui compartiment, fără să te limitezi la ce găsești în magazine.
Pentru un aspect mai plăcut, organizatoarele pot fi îmbrăcate în hârtie colorată, material textil sau vopsite. Rezultatul este practic, ușor și surprinzător de rezistent, mai ales pentru uz zilnic.
Mobilier temporar sau experimental
Cartonul ondulat este folosit inclusiv în designul de mobilier experimental, iar acasă poate deveni o soluție interesantă pentru spații temporare. Un taburet, o măsuță de cafea sau un suport pentru laptop sunt proiecte realizabile, dacă sunt gândite corect.
Cheia este stratificarea. Mai multe bucăți de carton tăiate identic și lipite una peste alta creează o structură solidă. Forma contează enorm: curbele și profilele tip fagure oferă mai multă rezistență decât suprafețele plate simple.
Acest tip de mobilier nu este destinat să dureze ani de zile, dar este ideal pentru chirii, spații creative sau pur și simplu pentru experiment. În plus, satisfacția de a sta pe un taburet făcut chiar de tine este greu de egalat.
Decor pentru evenimente sau spații creative
Cartonul ondulat este un material excelent pentru decoruri temporare. Litere volumetrice, panouri tematice, rame foto sau elemente decorative pentru petreceri pot fi realizate cu costuri minime și impact vizual mare.
Literele mari, de exemplu, se construiesc din două fețe decupate identic și o bandă de carton care le unește pe margini. Pot fi vopsite, luminate sau decorate cu diverse texturi. Sunt ideale pentru evenimente, ședințe foto sau spații creative. Avantajul major este flexibilitatea. Dacă tema se schimbă sau decorul nu mai este necesar, materialul poate fi reciclat fără remușcări.
De ce merită să încerci proiecte DIY cu carton ondulat
Dincolo de partea practică, proiectele DIY cu carton ondulat sunt o formă de relaxare și creativitate. Lucrezi cu mâinile, vezi rezultate rapide și înveți să privești obiectele din jur cu mai multă imaginație.
În plus, reutilizarea cutiilor contribuie la reducerea deșeurilor și încurajează un consum mai responsabil. Este genul de activitate care îmbină utilul cu plăcutul, fără presiune și fără investiții mari.
Cartonul ondulat este mai valoros decât (nu) pare
Cutiile din carton ondulat nu sunt ambalaje care își pierd valoarea după ce sunt desfăcute. Cu puțină creativitate și răbdare, pot deveni obiecte utile, decoruri interesante sau proiecte care aduc bucurie în familie. Fie că vrei să organizezi, să construiești sau pur și simplu să experimentezi, cartonul ondulat îți oferă libertatea de a încerca fără riscuri.
Exclusiv
Cum să te bucuri de dimineți liniștite, cu ajutorul unor capsule pentru cafea!
Să te bucuri de dimineți liniștite, în care să savurezi o ceașcă de cafea bună! Ce început mai bun de zi poți să îți imaginezi? Cum, din păcate, diminețile multora dintre noi încep ”pe repede înainte”, dorința pare mai greu să devină și realitate, nu? Noi putem să te ajutăm, în sensul că deși ești pe grabă, tot poți să te bucuri de o ceașcă de cafea aromată, care să te facă să zâmbești. Răspunsul este simplu, apelează la capsulele pentru cafea, iar de la Kafferoma am putut să le cumpărăm pe cele care au răspuns cerințelor noastre.
Poți să te bucuri de clipe de răsfăț, cu capsulele de cafea revigorante
Dacă ești un iubitor de cafea bună, atunci rândurile de mai jos sunt exact pentru tine. Aromele italiene ale cafelei sunt printre cele mai bune, iar pentru mulți dintre noi sunt sinonime cu ideea de răsfăț la prima oră a dimineții. Capsulele de cafea de la Kafferoma sunt unele echilibrate, dar cu o aromă intensă, pe care nu poți să nu o adori. Poți să optezi pentru unele care îți aduc în ceașcă un espresso ca în Italia, ori poate un lichid aromat, ceva mai catifelat și blând. Găsești exact ceea ce îți place, și asta nu poate decât să te mulțumească pe deplin.
Doza perfectă de cafea în fiecare capsulă
Chiar dacă nu ești chiar un începător în ceea ce privește consumul de cafea, și știi și cum să o prepari în așa fel încât să fie pe placul tău, în diminețile grăbite eșuezi lamentabil. Fie o nimerești mult prea tare, prea slabă sau pur și simplu e ceva la ea ce nu îți place. Dacă folosești în schimb capsule pentru cafea, nu mai trebuie să îți faci astfel de griji. Fiecare astfel de recipient este unul care conține cantitatea optimă de cafea, și care este mai apoi sigilitată ca să își păstreze aroma și prospețimea. Dacă închizi ochii, aproape că te simți ca în însorita Italie!
Kafferoma, furnizorul tău de cafea bună!
Există multe magazine online de unde poți să cumperi cafea, dar în această categorie nu trebuie înclus și Kafferoma. Echipa de aici este una care iubește cu adevărat cafeaua, la fel ca și tine, și de aceea se preocupă permanent să răspundă cerințelor clienților. Care nu sunt deloc puține, și care de fiecare dată sunt îndeplinite. Pe site vei găsi produse premium selecționate atent ca să fie pe placul chiar și celor mai mofturoși dintre consumatori. Mai apoi, comenzile sunt procesate rapid și în scurt timp, ajung chiar la tine acasă. Și, deși gustul cafelei cumpărată de la Kafferoma este unul care amintește al unui produs de lux, prețurile sunt unele avantajoase, pentru ca tu să te bucuri de ceea ce îți place.
Ce înseamnă o cafea bună?
Fiecare dintre cei care consumă cafea are propriile preferințe atunci când vine vorba despre această băutură, așa că este imposibil să dai un răspuns clar la această întrebare. Experții în domeniu sunt de părere că acea cremă densă care apare la suprafața fiecărei cești este semnul că avem de a face cu o cafea care nu doar că a fost preparată așa cum trebuie, ci și boabele nu sunt unele de calitate îndoielnică. O ceașcă pregătită cu capsule de cafea de la Kafferoma va fi mereu una care te va învălui cu aroma ei, iar gustul pregnant parcă te va însoți pe parcursul întregii zile.
Comandă și profită de reduceri și promoții
Prețurile prietenoase cu buzunarul, calitatea ridicată, precum și aroma unică a produselor lor nu sunt singurele atu-uri pentru care se merită să lași Kafferoma să devină furnizorul tău de cafea. Periodic, aici sunt practicate reduceri și promoții speciale, de care este bine să profiți, ca să fii sigur/ă că nu rămâi fără cafeaua ta preferată. Deși este cam greu, pentru că stocurile sunt mereu actualizate. Dar de ce să nu profiți și să le cumperi la un preț care nu poate decât să te încânte! De asemenea, poți să încerci și alte sortimente, ca să vezi și care dintre ele îți place mai mult. Ca să îți fie mai ușor să te hotărăști, pe site găsești multe informații legate de fiecare dintre ele, și astfel alegerea îți este mult mai simplă. Intră chiar acum și comandă capsule de cafea sau orice alt sortiment dorești, ca să îți începi diminețile cu o ceașcă plină cu băutura ta preferată!
Date de contact
Vero Mol Caffe Srl
Valea Sebeșului 20 – Petrești, Alba
Telefon: 0755456013
Program: de luni până vineri: 08.00 – 15.30
Email: info@kafferoma.ro
www.kafferoma.ro
Exclusiv
Cele mai recente abordări terapeutice în psihoterapie
Psihoterapia este una dintre cele mai dinamice ramuri ale medicinei și științelor comportamentale. În ultimele decenii, dezvoltările din neuroștiințe, psihologia cognitivă și teoria atașamentului au transformat profund modul în care terapeuții lucrează cu oamenii.
De la tehnicile clasice cognitive și psihodinamice s-a trecut treptat către abordări mai integrate, centrate pe experiență, neurobiologie și conștientizare corporală. Scopul acestor terapii moderne este, dincolo de ameliorarea simptomelor acute sau cronice, refacerea echilibrului emoțional, îmbunătățirea relațiilor și reconectarea individului cu propriile resurse.
Ce înțelegem prin psihoterapie și la ce ajută aceasta?
Psihoterapia este o formă de tratament psihologic bazată pe conversație și tehnici specifice, prin care o persoană lucrează împreună cu un specialist pentru a depăși dificultăți emoționale, comportamentale sau relaționale.
Ea se desfășoară într-un spațiu sigur și confidențial, unde pacientul este ascultat, înțeles și ghidat spre soluții. Aceasta ajută la reducerea simptomelor de anxietate, depresie, stres post-traumatic, gestionarea mai bună a emoțiilor intense (furie, rușine, frică), îmbunătățirea stimei de sine și a încrederii personale. De asemenea, ajută la refacerea relațiilor cu ceilalți și dezvoltarea empatiei și consolidarea rezilienței.
Terapia bazată pe compasiune (Compassion-Focused Therapy – CFT)
Terapia bazată pe compasiune, dezvoltată de Paul Gilbert, este una dintre cele mai interesante evoluții recente în domeniu. Ea se adresează persoanelor care se confruntă cu auto-critică severă, rușine, vinovăție și dificultăți în a-și accepta propria umanitate.
CFT se bazează pe ideea că mintea umană are trei sisteme emoționale majore:
- sistemul de amenințare (frica, rușinea, vinovăția);
- sistemul de realizare (motivația, performanța);
- sistemul de liniștire (siguranța, iubirea, conectarea).
La persoanele cu tulburări emoționale, sistemul de amenințare este adesea hiperactiv. Terapia învață pacientul să activeze sistemul de compasiune – capacitatea de a se trata pe sine cu bunătate, în loc de judecată.
Cui se adresează:
- persoanelor cu depresie rezistentă la tratament;
- tulburări de anxietate și alimentație;
- traume timpurii și rușine toxică.
Ce presupune:
- exerciții de respirație și relaxare focalizate pe calm interior;
- vizualizări și dialoguri interne blânde;
- cultivarea „vocii blânde, plină de compasiune” ca aliat în fața suferinței.
Rezultatele arată că, pe termen lung, pacienții devin mai stabili emoțional, mai puțin autocritici și mai empatici față de sine și ceilalți.
Terapia prin acceptare și angajament (Acceptance and Commitment Therapy – ACT)
ACT este o formă evoluată de terapie cognitivă comportamentală, dezvoltată de Steven Hayes. Se bazează pe ideea că durerea psihologică este o parte inevitabilă a vieții, iar încercarea de a o evita poate intensifica suferința. Scopul terapiei este acceptarea experiențelor interioare (emoții, gânduri, amintiri) fără a le judeca și angajarea conștientă în acțiuni care aduc valoare vieții.
Principii de bază:
- practicarea mindfulness-ului (atenția conștientă la prezent);
- separarea de gândurile dureroase („Eu nu sunt gândurile mele”);
- clarificarea valorilor personale și orientarea acțiunilor după acestea.
Cui i se potrivește:
- persoanelor cu tulburări de anxietate, depresie sau stres post-traumatic;
- oamenilor care se simt blocați în perfecționism sau evitarea disconfortului.
ACT nu urmărește „eliminarea” durerii, ci cultivarea flexibilității psihologice – capacitatea de a merge înainte chiar și atunci când viața este grea.
Terapia somatică și abordările bazate pe corp
Unul dintre cele mai mari progrese recente în psihoterapie este recunoașterea faptului că emoțiile se manifestă în corp. Terapia somatică pleacă de la ideea că trauma, stresul și frica nu sunt doar amintiri mentale, ci amprente fiziologice care afectează postura, respirația și starea generală.
Cum funcționează:
- se combină tehnici de conștientizare corporală, respirație, mișcare lentă și dialog terapeutic;
- scopul este de a elibera tensiunea blocată în sistemul nervos și de a restabili senzația de siguranță în propriul corp.
Cui se adresează:
- persoanelor cu traume complexe, abuzuri, anxietate somatizată;
- celor care experimentează hipervigilență, insomnie, tulburări digestive asociate stresului.
Terapia somatică ajută pacientul să „restabilească” comunicarea dintre minte și corp și să-și recâștige controlul asupra propriilor reacții fiziologice. Un corp relaxat trimite creierului semnalul că pericolul a trecut, facilitând vindecarea emoțională profundă.
Terapia schemelor (Schema Therapy)
Dezvoltată de Jeffrey Young, terapia schemelor combină elemente din terapia cognitiv-comportamentală, psihodinamică și teoria atașamentului. Este orientată către identificarea și restructurarea schemelor disfuncționale – tipare emoționale formate în copilărie și perpetuate la vârsta adultă.
Exemple de scheme comune:
- „Nu merit iubire”;
- „Dacă greșesc, voi avea parte de respingere”;
- „Trebuie să fiu perfect pentru a fi acceptat”.
Aceste credințe subconștiente influențează relațiile, cariera și stima de sine. Ce presupune terapia:
- identificarea „copilului interior rănit” și a nevoilor sale neîmplinite;
- exerciții de vizualizare, dialog interior și rescriere emoțională;
- reconstruirea treptată a unei imagini de sine sănătoase și sigure.
Schema Therapy este eficientă pentru tulburările de personalitate, anxietate, traume relaționale și perfecționism cronic.
Terapia focalizată pe emoții (Emotion-Focused Therapy – EFT)
EFT, dezvoltată de Leslie Greenberg, este o abordare centrată pe recunoașterea, exprimarea și reglarea emoțiilor autentice. Se bazează pe ideea că emoțiile sunt ghiduri esențiale pentru nevoile noastre și că vindecarea apare atunci când acestea sunt trăite complet, nu reprimate.
Procesul terapeutic implică:
- identificarea emoțiilor primare (autentice) vs. secundare (defensive);
- exprimarea controlată a emoțiilor reprimate (furie, tristețe, frică);
- reînvățarea reacțiilor emoționale sănătoase în relațiile actuale.
Cui i se adresează:
- persoanelor cu tulburări de anxietate, depresie și dificultăți în relațiile de cuplu;
- cuplurilor care doresc să reconstruiască intimitatea și siguranța emoțională;
EFT aduce în prim-plan autenticitatea și vulnerabilitatea ca instrumente terapeutice.
Terapia narativă – rescrierea propriei povești
Terapia narativă, fondată de Michael White și David Epston, are la bază ideea că fiecare persoană își organizează identitatea prin poveștile pe care și le spune despre sine. Uneori, aceste povești devin rigide și negative („sunt slab”, „viața mea e un eșec”), blocând procesul de dezvoltare.
Scopul terapiei:
- separarea persoanei de problemă („ai o problemă, dar nu ești problema”);
- reconstruirea unei narațiuni alternative, bazate pe resurse, valori și momente de curaj;
- identificarea momentelor în care persoana a avut control sau reziliență, chiar și în contexte dificile.
Această abordare este folosită cu succes în tulburări de identitate, depresie, pierderi sau traume, dar și în consilierea adolescenților. Prin restructurarea propriei povești, pacientul redobândește sensul și direcția vieții, învățând să-și vadă existența dintr-o perspectivă mai bogată și mai realistă, mai blân
-
Uncategorizedacum o săptămânăSGS anunță achiziția Murray-Brown Laboratories, MsMin și Cyanre Group, consolidându-și poziția globală în sectoare strategice
-
Uncategorizedacum o săptămânăRottaprint ajunge la afaceri de aproape 195 mil. lei în 2025, cu exporturi în 20 de țări
-
Uncategorizedacum o săptămână
Consumatorii au cerut băncilor în 2024-2025 reducerea costurilor la creditele aflate în derulare
-
Uncategorizedacum o săptămânăSamsung lansează seria Galaxy S26: cel mai intuitiv telefon Galaxy AI de până acum
-
Uncategorizedacum o săptămână
Samsung lansează noua serie Galaxy Buds4 cu sunet de ultimă generație
-
Uncategorizedacum o săptămânăHONOR Magic V6 stabilește un nou standard de durabilitate pentru telefoanele pliabile, cu certificări IP68 și IP69
-
Uncategorizedacum o săptămânăCum să uiți de mașină când pleci în vacanță? Lasă grijile în parcarea din Otopeni!
-
Uncategorizedacum o săptămânăMișcare pe piața de executive search: Cristina Popa-Bochiș devine Partener în cadrul PFP Advisory

