Connect with us

Exclusiv

Institutii publice din Ploiesti afectate de Covid – 19/Noi focare de infectie printre angajatii din sectorul public/Administratia liberala in „silenzio stampa” si inexistenta

Publicat

pe

România s-a evidențiat în ultimii ani prin distrugerea de vieți omenești în împrejurări pe care nici un om matur nu le poate socoti simple accidente. Afirmații din presa internațională, mai recent din„La Stampa”, cum că este vorba de „una dintre cele mai sărace țări ale Europei”, nu explică mare lucru.

Din nefericire, țara noastră se află acum, desigur, pe o direcție nefastă, a degradării. Cauza nu este, totuși, sărăcia, căci premise pentru ceva diferit nu lipsesc. România a fost adusă, însă, la coada Europei și stă acolo. Explicația distrugerilor, care sunt astăzi de multe feluri, este în altă parte. Să considerăm exact faptele.

În urmă cu șase ani, „președintele” de azi căuta un slogan care să-i slujească preocupările. A găsit tragedia de la „Colectiv” și a clamat pe loc, cu obtuzitate: „corupția ucide”. Aparent fără replică, căci nimeni nu aplaudă corupția, chiar dacă în România actuală acuză cel mai vârtos corupția tocmai cei care o practică, iar aceasta poate avea efecte tragice.

Numai că evenimentele ulterioare au confirmat altceva. Pe de o parte, nu corupția a dus la acel asasinat într-un club privat de distracții. După datele pirotehnicienilor, cineva a pus focul și a nimicit viețile a zeci de tineri. Evident, „președintele” nu s-a ostenit să meargă în profunzimea cazului – iar procurorii, apoi și judecătorii se tem din nou în România să nu-i jeneze cumva pe cei care îi numesc. În treacăt fie spus, tragedia de atunci trebuia lămurită fără rest de către cel care se dădea „șef al statului”. Ca și crimele ce țin de oribilul comerț cu ființe umane din acești ani!

Pe de altă parte, s-a profitat de crima de la „Colectiv” pentru a aduce la putere, în loc de legitimul „guvern al țării”, insipidul „guvern al meu”. Aici a fost încheierea! A fost oare și miza?

Astăzi, suntem după tragedia de la Piatra Neamț, în care oamenii au murit ca urmare a unei defecțiuni electrice la secția de terapie intensivă pentru cei infectați cu covid 19. Va fi, probabil, o anchetă procuraturii, dar același „președinte” s-a grăbit cu sloganuri pentru idioți: „răspunderea este a celor care au guvernat!”. Din nou, nu contează că cel care cere voturi unei comunități răspunde oriunde în lume de ceea ce se petrece cu aceasta – nu contează adevărul. Nu contează nici faptul că în municipiul Sibiu, în care a fost primar mulți ani, nu este altceva decât la Piatra Neamț, că tragedii gen „Colectiv” sau „Piatra Neamț” sunt posibile, cum ne spun cunoscătorii, aproape oriunde în România de azi.

Probabil că și după tragedia de la Piatra Neamț procuratura se va pune în mișcare. Fiind mică răspunderea decidenților de la noi pentru propriile fapte, iar instituțiile de forță fiind cu ochiul la ce vor „șefii” și nu la adevăr, sunt puține speranțe că se va merge până la capăt.

Ca cetățeni, nu avem însă nici un motiv să înghițim falsuri evidente, care distrug și ce mai este. Mai ales că acest capăt al distrugerilor ce au loc pe scară largă în România ultimilor ani este tot mai evident. Poate că nu se stabilește juridic de fiecare dată, căci în drept contează un anumit adevăr – „adevărul juridic”, iar acesta, în „justiția” controlată din România actuală, este frecvent opus adevărului pur și simplu. Dar, măcar din punct de vedere politic și moral, capătul este sigur.

Capătul este la cel care se pretinde, fie și împotriva Constituției, „șeful statului”, formulă favorită a celor care, înțelegând puțin, se reped la Mussolini! Argumentele abundă – totul este să rămâi lucid, spre a le vedea.

De pildă, „președintele” a lansat clișeul că „nu s-a făcut nimic în treizeci de ani”. Și acum perorează iresponsabil, de câte ori își pune promterul în față, despre vina altora. Numai că, dacă „nu s-a făcut nimic”, el ar trebui să dea seama primul, căci funcționează ca decident în administrația publică de cel puțin douăzeci de ani. De șase ani, ca „șef al statului”, comite abuzuri, împiedică și cultivă evidente aiureli. La orice cântărire obiectivă, „președintele” este mai mult decât oricine din politica de azi la originea „nimicului” său.

În plus, pe orice a pus mâna „președintele”, s-a stricat. Ce s-a ales din „proiectul de țară”, de „România educată”, de „România normală”? Dacă începe să se exprime liber, îți dai repede seama că nu știe despre ce este vorba. Contra promisiunii „lucrului bine făcut”, a modificat justiția spre a face loc malversațiunilor sale și apoi declară că este în regulă. Acum vedem că „ministrul său al justiției” are în parlament o lege care reintroduce noua Securitate în anchetele penale! „Președintele” a uneltit până și-a adus al doilea „guvern al meu”, iar acum nu este în stare să plătească pensii și salarii conform legilor, pe care, de altfel, le-a semnat. A distrus opțiuni raționale în orice democrație din Europa actuală – folosirea consumului intern ca motor al creșterii economice, luarea în regie a resurselor naționale, eliminarea „statului paralel”, scoaterea justiției de sub controlul unor persoane. Pe acestea le-a înlocuit cu interese ciocoiești ale unor inși care, la fel de diletanți, vor destrăma și ce mai funcționează în această țară. Uniunea Europeană o înțelege ca pe un târg de lemne, iar politica externă a transformat-o în excursii, după ce se închipuie că relațiile între patru ochi – care adesea sunt fabulații – ar stabili conduita unor țări, că geografia te face merituos, că poți cumpăra orice, că se poate trăi din oportunism. Nimeni nu procedează atât de rudimentar, încât nu-i de mirare că s-a ajuns la coada Europei.

În ultimele săptămâni, tragedia de la „Colectiv” se repetă în România în fiecare zi. Mai nou, se și depășește. Cineva pune chibritul prin ceea ce face, prin ceea ce împiedică și prin ceea nu se pricepe să facă.

La drept vorbind, cum am mai insistat, România putea fi ferită în mult mai mare măsură de pandemie din două motive: nu este sugativă turistică și nu este în centrul schimburilor comerciale mondiale (vezi A. Marga, Lecțiile pandemiei, Tribuna, Cluj-Napoca, 2020). Ea este acum infectată procentual mai mult decât țările comparabile, iar decesele, raportate la efectivul populației, o fac campioană.

După ce, cu suficiență, „președintele” a comparat România cu Spania, Italia, Franța, mai nou o compară cu Germania. De ce nu o compară cu ceea ce este comparabil: Ungaria, Polonia, Bulgaria, Danemarca, Grecia? După ce a decretat emfatic „starea de urgență” (de „demență”, cum bine s-a spus!), apoi alte „stări” fără noimă, spre a salva un guvern de neisprăviți, el induce, cu fiecare pas, greșeli ce costă vieți. A adus la început în țară un milion și jumătate de oameni fără control sanitar serios, fiind „votanții noștri”, cum spunea posesiv un vice de-al său. Apoi a impus rezolvările sale nepricepute, lăsând însă răspunderea în seama altora.

În definitiv, tragedia de la Piatra Neamț a fost în baza deciziilor „președintelui”. Vinovații sunt printre cei care îi țin isonul. Se confirmă din nou că un „șef de stat” veleitar își asociază partea sumar calificată a societății. Nici o personalitate efectivă nu este în siajul său, într-o țară în care mai sunt, har Domnului, oameni care se pricep la treburile publice.

Nici acum, după atâtea luni, decidenții din România nu au stabilit cu acuratețe unde și cum se răspândește coronavirusul-19. Nu a existat vreo dezbatere deschisă cu specialiștii și nici o dezbatere publică pe temă. O mână de impostori și semidocți iau măsuri copiind pe apucate ce se face pe la alții și aruncând vina prostește, cum spun propagandiști de mucava ai „președintelui”, pe „pandemia mondială”!

Record de stupiditate, mai nou de vină sunt – după săli de clasă, biserici, biblioteci, restaurante, azi mâine mersul pe jos și respirația etc. – bieții producători agricoli. Nu numai că li s-au distrus și acele unități de preluare a produselor muncii lor, pe care un destoinic ministru al agriculturii le-a creat cu ceva timp în urmă, dar sunt scoși din piețe în aer liber, ca și cum așa se oprește virusul.

La rând vine, desigur, educația. Cum se întrevede, dacă se aplică inepțiile „președintelui”, România ajunge nu numai la una dintre cele mai dureroase discriminări sociale prin educație din istoria ei modernă, dar și la o prăbușire fără precedent. Sub bagheta amatorismului „prezidențial” se amplifică fenomenul original al „fugii de învățământul din România” al elevilor și studenților indigeni.

După încă șase ani pierduți, România actuală se trezește multiplă campioană. Ea a devenit campioană la emigrare în condiții de pace; nu o întrece nici o țară de pe glob. Ea este campioană europeană la necitit; consumul de carte pe cap de locuitor este aici cel mai mic. Ea devine campioană la împrumuturi financiare externe; se mănâncă deja masiv din farfuriile noilor generații. Ea este campioană la distrugerea pluralismului – aici fiind locul în care „președintele” cere dispariția „definitivă” a unor partide care au contribuit la democratizarea României, atâta câtă este.

În curând, România devine campioană și la desfigurarea a ceea ce înseamnă „alegeri”. „Președintele” le vrea în orice condiții, fie și împotriva legilor, cu o pricepere a ceea ce înseamnă alegeri democratice comparabilă, pe cât grăiește, cu cea a unui milițian șef.

Nu lipsesc indiciile. La alegerile europarlamentare din 2019, cum spune presa timpului, nu s-a discutat nimic, dar s-a diabolizat, ca și cum din faptul că-ți pictezi rivalul ca răul însuși ar rezulta că tu ești bun. La referendum, „președintele” nu a fost capabil să lămurească propria întrebare. „Alegerile prezidențiale” s-au ținut după trierea din timp a candidaților, cu justiția controlată și noua Securitate, ca nu cumva să fie vreun contracandidat atrăgător. Și, desigur, după fuga „președintelui” de orice dezbatere publică, care a uimit aceeași presă internațională! „Alegerile locale” din 2020 au fost cu plimbatul sacilor de voturi, cu mișcarea flotanților și cu nelipsita numărare securistă a voturilor.

Democrația presupune alegeri, dar alegerile, știe oricine cu capul la purtător, nu se reduc la mecanica votului. Democrația presupune alegeri, dar nu doar printre formațiuni consacrate, ci lăsând loc înnoirii. Se pot da și alte exemple care atestă că decidenții României actuale nu știu ce înseamnă alegerile!

De fapt, la ce bun alegeri făcute de mântuială? Îi este frică cuiva de un parlament care ar fi capabil să se opună aberațiilor? Îi este frică de o justiție scăpată de sub controlul unor inși? Se vrea cumva al treilea mandat? Atât de scurtă este mintea încât nu-ți dai seama că ceea ce este construit pe minciună nu rezolvă ceva și nu rezistă?

Cu „justiția” controlată s-a reușit trimiterea în închisoare a liderului rival – într-o cauză pentru care în orice țară europeană se dădea o cu totul altă soluție judecătorească. Apoi, s-au rupt continuu, securistic (cum altfel?), bucăți din partidele rivale. S-a măsluit din timp și pe parcurs fiecare scrutin. Acum, în 2020, cu distrugerile lui variate, nu altul decât un incompetent „guvern al meu” este în funcțiune, tot în locul „guvernului țării”. Nu ar fi cazul ca cineva să răspundă?

Un fapt este sigur. Nici ca structură socială a României, nici ca valoare a exponenților, nici ca program, „liberalii”, așa cum sunt astăzi, nu au cum câștiga alegerile de doi lei la care forțează acum. Iar dacă câștigă, atunci totul trimite în altă parte, la cele mai sinistre scenarii. Nu pentru malversațiuni au luptat oamenii de bună calitate și credință în 1989 și după aceea!

Au fost destui responsabili în lume care nu au avut la început experiența rolurilor publice, dar care au învățat. La noi, cu decidenții de astăzi, lucrurile se petrec altfel. Aici, Schiller are nemijlocit dreptate – cu proști nici Dumnezeu nu reușește. Și ca simplu creștin, dar și ca cetățean, vâzând spectacolul grotesc de pe scenă, oricine se poate întreba: de ce ne filmăm la biserică când actele noastre sunt necreștine?

O persoană sau alta nu trebuie niciodată învinuită pentru ceea ce ține de instituții sau populații întregi. Dar nici nu se poate exonera de răspundere cineva care se dă „șef al statului” și se petrec distrugeri ca cele câteva menționate. Celui care își asumă o asemenea funcție și mai și abuzează de ea, îi revine, cel dintâi, răspunderea a ceea ce se petrece.

Poate că România a fost adusă, între timp, în situația în care nu poate trage acum la răspundere un „președinte”. Dar, politic și moral, acesta este răspunzător, cu siguranță. Căci, din păcate, cu el începe seria celor care distrug în România actuală. Peste toate, nu justiția controlată este, totuși, măsura justiției.

Firește, un om poate avea ghinion. Numai că dacă nu ai făcut nimic douăzeci de ani, nu mai poate fi vorba de ghinion. Un om poate să fie lipsit de cultură. Într-adevăr, nimeni pe lume nu le stăpânește pe toate. Dar dacă rămâi obtuz, se discută altfel. Un om poate ezita. Dar dacă recurge la falsuri și abuzuri, dovedește altceva.

Posibilitatea de a cugeta este egal împărțită printre oameni – spunea Descartes. Nu discutăm înzestrarea oamenilor, aici fiind vorba de ceva mult mai simplu. Este vorba de prostie, iar prostia nu ține de înzestrare, cât de folosirea minții, câtă i s-a dat fiecăruia. Prostie înseamnă acea folosire josnică a minții ce irosește alternativele mai bune. Iar atunci când ai cerut voturi unei comunități, este vorba de irosirea alternativelor mai bune în interesul public.

Prostia care distruge se vede în aproape fiecare acțiune a „președintelui”. Cine te pune ca în anii în care în România trebuiau continuate, cu noi reforme, democratizarea și rafinarea organizărilor, pe baza libertăților și drepturilor cetățenilor, să cultivi cotitura spre degradare? Cine te pune să reiei mijloacele demult compromise ale anilor treizeci: „strada ca sursă de drept”, „politica drept distincție amic-inamic”, „scoaterea din țară a social-democrației”, „contestarea oricărei realizări a altora”? Cine te pune ca, în locul democrației, să instalezi cel mai securist stat și să ajungi, bineînțeles, la realizări zero? Cine te pune ca, în locul dezbaterii publice și al meritocrației, să recurgi la servilismul unora dintre cei mai slabi? Cine te pune să duci lucrurile exact acolo unde le observa îndurerat în țara sa, în 1945, Thomas Mann: „cei mai de jos, ultimi și inferiori, din punct de vedere uman, au urcat peste ceilalți și au determinat fața țării” (Deutsche Hörer! Radiosendungen nach Deutschland aus den Jahren 1940-1945, Fischer, Frankfurt am Main, 2004, p.149). Cine te pune să ignori, cum spunea același celebru romancier, că puterea nu este totul, nu este nici măcar lucrul principal, iar demnitatea nu este chestiune de putere?

Peștele se strică de la cap – spune o maximă cunoscută. Dacă este ca România să-și revină din degradare, atunci trebuie schimbat iarăși mult, luând lucrurile de la capătul lor. Începutul ar fi ca „președintele” să lase oameni pricepuți și devotați interesului public să decidă. Altfel, cu nepregătirea și abuzurile existente, România va avea legitim nevoie, cum sugera un publicist redutabil, de o vastă mișcare, parlamentară și extraparlamentară, pentru a mai salva ce se poate.

Andrei Marga

 

Exclusiv

Servicii notariale – Cum sunt calculate costurile și ce factori influențează onorariul unui notar public autorizat

Publicat

pe

Serviciile notariale sunt indispensabile într-o mare varietate de proceduri și demersuri. În cadrul unui birou notarial, aceste servicii constau în toate procedurile și actele juridice îndeplinite de către un notar public autorizat. Scopul este acela de a oferi autenticitate și siguranță din punct de vedere juridic pentru o listă lungă de documente și tranzacții.

Aceste servicii realizate într-un birou notarial se adresează atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice. Costurile acestor servicii nu sunt fixe și pot diferi în funcție de mai multe criterii. În acest articol vom înțelege care sunt factorii care influențează costurile și onorariile pentru prestarea de servicii notariale Dorohoi.

Serviciile notariale disponibile într-un birou autorizat

Într-un birou notarial autorizat există o gamă variată de servicii. Printre cele mai frecvente proceduri regăsim dezbaterea succesiunilor referitoare la moșteniri, legalizarea copiilor după diferite înscrisuri, certificarea unor semnături, autentificarea diverselor documente, redactarea testamentelor, întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare, elaborarea procurilor sau finalizarea divorțurilor prin acord.

Fiecare solicitare este analizată individual de către notar. Se verifică identitatea părților și capacitatea legală a acestora de a semna acte juridice, dar și îndeplinirea tuturor condițiilor legale. Notarul informează părțile cu privire la procedură și la efectele juridice ale actelor și se asigură că documentele care urmează să fie semnate corespund cerințelor aplicabile.

Care sunt costurile pentru serviciile unui cabinet notarial?

Multă lume se întreabă care sunt costurile unui notar. Serviciile notariale au onorarii și tarife care diferă în funcție de mai multe aspecte. Tipul actului întocmit este adesea principalul criteriu care diferențiază costurile acestor servicii. Împreună cu documentul întocmit, valoarea bunului, atunci când se discută despre vânzare-cumpărare, moștenire sau donație, reprezintă un alt criteriu cu importanță majoră.

Complexitatea procedurii care trebuie îndeplinită sau a actului care trebuie autentificat este un alt factor care poate influența costurile pentru serviciile notariale. În funcție de procedura solicitată, pot exista și taxe sau alte costuri prevăzute de legislația în vigoare, care se adaugă costurilor aferente serviciilor notariale. Din acest motiv, atunci când ai nevoie de un notar, este recomandat să discuți exact despre serviciile de care ai nevoie pentru a primi o estimare de preț relevantă.

Onorariile pentru serviciile notariale pot fi stabilite diferit în funcție de natura actului sau a procedurii. Pentru actele care implică o valoare economică, așa cum sunt, de exemplu, anumite tranzacții imobiliare, valoarea bunului poate avea un rol important în determinarea costurilor. Dacă sunt necesare verificări în anumite registre, obținerea unor documente sau îndeplinirea unor formalități suplimentare, costul final poate fi influențat și de aceste operațiuni.

Ce include onorariul notarial?

În momentul în care ai nevoie de serviciile unui birou notarial, poți remarca faptul că suma finală poate include mai multe componente. În funcție de actul sau procedura solicitată, pot exista onorarii notariale, taxe și alte costuri asociate formalităților necesare.

În funcție de tipul actului pentru care apelezi la un birou notarial Dorohoi, serviciile prestate pot presupune verificarea documentelor, redactarea actului sau a actelor, verificarea identității părților implicate și, după caz, autentificarea acestora.

În anumite cazuri este nevoie de multiplicarea exemplarelor pentru actele redactate, iar în alte situații pot fi necesare obținerea unor extrase sau efectuarea unor verificări suplimentare. De asemenea, în funcție de procedură, pot exista costuri asociate îndeplinirii unor formalități în relația cu instituțiile competente.

Tocmai pentru că fiecare procedură poate avea particularitățile sale, costul unui serviciu notarial trebuie analizat în funcție de situația concretă și de documentele necesare.

Diferențe de costuri de la un birou notarial la altul

Dacă ai apelat la diferite birouri notariale, ai remarcat poate că există unele diferențe de costuri pentru aceste servicii. În primul rând, trebuie subliniat faptul că diferențele de costuri pot proveni din tipul serviciului solicitat. Dacă procedurile sunt diferite, este firesc să existe costuri diferite de la un serviciu notarial la altul.

În al doilea rând, costurile pot varia în funcție de complexitatea actului sau a procedurii, de valoarea bunurilor implicate, acolo unde este cazul, precum și de formalitățile suplimentare necesare. Pentru anumite servicii notariale există onorarii minimale stabilite potrivit reglementărilor în vigoare, motiv pentru care costul final trebuie analizat în funcție de particularitățile fiecărei solicitări.

Din acest motiv, atunci când ai nevoie de servicii notariale Dorohoi, este indicat să comunici biroului notarial tipul actului sau al procedurii solicitate și informațiile relevante pentru situația respectivă. În acest fel, poți afla ce documente sunt necesare, care sunt etapele procedurii și care sunt costurile aplicabile situației tale.

Citeste in continuare

Exclusiv

Gustarea de la birou: unde se strică, de fapt, echilibrul

Publicat

pe

De

E ora patru după-amiaza, ecranul începe să se încețoșeze, iar mâna ta ajunge singură la sertarul cu biscuiți. Nu e foame adevărată, e mai degrabă o nevoie de pauză, de mișcare, de ceva dulce care să facă ziua mai suportabilă. După douăzeci de minute, pachetul e gol și tu te simți puțin vinovat. Cunoaștem scena pentru că ne-am regăsit în ea de multe ori, la fel ca mulți colegi. Dacă ai o poveste asemănătoare, nu e nevoie să te învinovățești: e un semn că ritmul zilei nu ți-a lăsat loc pentru o pauză adevărată, iar asta se poate repara cu pași mici, fără renunțări spectaculoase. Vestea bună este că, de cele mai multe ori, nu mâncarea în sine e problema, ci felul în care am organizat ziua. Mai jos urmărim câteva greșeli obișnuite legate de gustări și cumpărături și vedem ce se poate corecta fără chin și fără listă cu interdicții.

Gustarea sănătoasă mâncată din mers, cu pumnul

Prima capcană este să crezi că un aliment bun mâncat oricum rămâne bun. Un măr luat din coș în timp ce răspunzi la telefon nu satură la fel ca unul mâncat la masă, fiindcă atenția ta e în altă parte, iar corpul nu primește semnalul de sațietate. Rezultatul: după zece minute cauți altceva. Se întâmplă mai ales în zilele aglomerate, când pauza de masă dispare cu totul și toată alimentația se mută în buzunare, pe birou și în geantă.

Soluția nu cere o schimbare mare. Pune gustarea într-un bol sau pe o farfurie și mănânc-o stând jos, măcar cinci minute, fără ecran. Pare o vorbă de bunică, dar funcționează. Cel mai des, pofta de dulce scade vizibil dacă ai o pauză reală, cu apă sau ceai alături, nu un sandviș mâncat în fugă între două ședințe. Dacă lucrezi acasă, ridică-te măcar în bucătărie, la fereastră, ca să schimbi priveliștea și ritmul.

Observă și ora. Dacă gustarea apare mereu la aceeași oră, înseamnă că masa de dinainte a fost prea mică sau prea săracă în proteine și fibre. Atunci nu gustarea trebuie schimbată, ci prânzul. Un prânz cu legume, o sursă de proteină și o porție de cereale integrale te ține mai bine până seara, iar la ora patru îți rămâne energia și pentru treabă. Încearcă o săptămână și notează simplu, cu un semn pe calendar, în câte zile ai simțit nevoia să deschizi sertarul cu dulciuri.

Nuci și semințe: bune, dar cât de mult?

Nucile, migdalele și semințele sunt printre cele mai bune gustări de birou, pentru că se păstrează ușor, nu au nevoie de frigider și oferă grăsimi bune, fibre și un pic de proteină. Problema apare când pachetul stă pe birou și mâna ajunge la el la fiecare cinci minute. Din întâmplare, o cană devine o jumătate de kilogram. Nu e o crimă, e doar un obicei de care ne putem ocupa cu blândețe, mai ales dacă păstrăm cutia departe de mână, într-un dulap mai greu de ajuns.

Aici merită să ai o regulă simplă: porționează dinainte. Seara, pune într-un recipient mic cantitatea pentru a doua zi, iar restul lasă-l în dulap. Dacă vrei să știi exact cum arată o porție și cum o potrivești cu restul zilei, un material de pe dietalive.ro despre nuci explică lucrurile pe înțelesul oricui, cu exemple vizuale, nu cu tabele greu de ținut minte.

Alege variantele nesărate și neglazurate, când ai de ales, și amestecă-le cu fructe uscate în cantitate mică, nu invers. Dacă ai alergii, citește ambalajul cu atenție. Iar dacă ai o afecțiune sau urmezi un regim special, discută cu medicul sau cu nutriționistul ce se potrivește cazului tău, pentru că regulile generale nu le înlocuiesc pe cele personalizate. Iar dacă iei nuci pentru prima oară în cantitate mai mare, observă cum le tolerezi, pentru că unele stomacuri reacționează diferit.

Cumpărăturile făcute pe foame

Mergi la magazin la șase seara, după o zi lungă, fără să fi mâncat nimic din ora prânzului. Ieși cu două pungi: una cu ce ai planificat și una cu ce ți-au cerut ochii. Biscuiți, chipsuri, o ciocolată mare, un suc la ofertă. Cunoaștem fiecare pas al acestei povești, inclusiv momentul în care ne spunem că e doar pentru weekend. Într-o zi de luni, cămara arată ca o vitrină de bomboane, iar legumele așteaptă în frigider să li se facă dreptate.

Cea mai bună strategie e să nu intri flămând. Mănâncă ceva mic înainte sau ia o gustare cu tine. Scrie o listă, chiar scurtă, și respect-o, iar dacă vrei un lucru care nu era pe ea, treci-l pe listă pentru data viitoare. Cumpără o dată pe săptămână fructe și legume de sezon, iar pe cele delicate ia-le în cantități mici, ca să nu ajungă la gunoi.

Un alt truc este să citești eticheta măcar la produsele pe care le cumperi des. Nu trebuie să calculezi nimic, doar să observi ordinea ingredientelor și cantitatea de zahăr. Un iaurt cu fructe poate avea de două ori mai mult zahăr decât unul simplu, iar diferența se vede în farfurie abia după câteva săptămâni, în cât de des cauți ceva dulce după cină. Dacă ai deja produsele preferate, nu e nevoie să renunți la ele, ci doar să le compari uneori cu alternativele din raft.

Masa de seară care repară toată ziua

Mulți oameni ajung seara acasă, obosiți și flămânzi, și mănâncă pe repede-înainte tot ce le iese în cale. Cina devine masa cea mai mare a zilei, aleasă în funcție de ce e mai la îndemână, nu de ce ne face bine. Oboseala alege pentru noi, iar alegerea e aproape întotdeauna cea mai rapidă, nu cea mai bună. Greșeala nu e a ta, e a organizării: nu ai pregătit nimic, iar corpul cere rapid combustibil.

Aici ajută pregătirea din timp. O oală mare de supă sau tocană, făcută duminica, poate acoperi două cine. Legumele tăiate și păstrate la frigider se transformă în salată în cinci minute. Un cartof copt, un ou fiert, o felie de pâine cu brânză proaspătă și castraveți sunt mese simple, la îndemână, care nu cer nicio artă culinară. Dacă ai nevoie de ceva cald, un ou ochi pe o felie de pâine cu roșii e gata în șapte minute și te scoate din situație.

Încearcă să nu transformi cina într-o pedeapsă pentru ce ai mâncat dimineața. Nu există sărit peste mese ca să compensezi, fiindcă efectul e invers: ajungi seara cu o foame uriașă și cu mai puțin control. O masă regulată, chiar modestă, e mult mai prietenoasă cu corpul decât o zi de post urmată de o seară de excese.

Aceeași masă pentru toată familia

Probleme noi apar când în casă mănâncă mai mulți oameni cu gusturi diferite: unul nu suportă legumele, altul vrea doar paste, copilul respinge tot ce e verde. Soluția pe care o aleg mulți este să gătească de trei ori, ceea ce epuizează pe oricine. Dar există o cale mai simplă, aceea a mesei construite din componente.

Pe o farfurie sănătoasă încap legume, o sursă de proteină și o porție de cereale sau cartofi. Fiecare ia din fiecare, în cantitatea care i se potrivește. Părinții nu trebuie să impună porții, ci să ofere varietate și să lase copilul să spună când s-a săturat. Asta îl învață, pe termen lung, să-și asculte semnalele corpului. Cine vrea să vadă idei concrete pentru acest tip de masă poate citi despre mese echilibrate pentru familie, unde sunt explicate exemple pentru mese luate împreună, fără să gătești separat pentru fiecare.

Implică și copiii. Cei mici mănâncă mai ușor ce au ajutat să pregătească, chiar dacă înseamnă doar spălatul roșiilor sau amestecatul salatei. Nu insista, nu mitui și nu pedepsi, ci propune de mai multe ori același aliment, în forme diferite. Gusturile se formează încet, iar în timp, un copil care refuza broccoli îl poate accepta crud, cu un dressing de iaurt.

Schimbările mici țin mai mult decât revoluțiile

Dacă ar fi să alegem un singur lucru din tot ce am spus, am alege ideea că echilibrul se construiește în detalii. Nu într-o dietă strictă de luni dimineața, abandonată joi, ci în zeci de decizii mărunte, luate calm. O gustare ținută în sertar în loc de biscuiți, o apă în plus, un prânz mai bogat, o seară pregătită în avans.

Dacă încerci să schimbi totul deodată, probabil vei renunța repede. Alege o singură modificare pe săptămână și urmărește cum te simți. Notează într-un carnețel ce a mers și ce nu. Nu te certa dacă într-o zi iese altfel; ziua de mâine e o nouă încercare și nimeni nu așteaptă perfecțiune. Poate vezi că gustarea de la patru nu mai e o problemă, ci un moment pe care îl aștepți cu plăcere.

Iar mâine, când vei simți din nou nevoia de pauză, pune mai întâi apa la fiert. Un ceai fierbinte, o mână de nuci, câteva minute de liniște. Apoi întoarce-te la treabă, cu mintea mai limpede și cu un obicei nou, pe care îl poți repeta și poimâine. Nu e un secret, e doar obiceiul de a te trata cu puțină blândețe.

Citeste in continuare

Exclusiv

Când CV-ul nu mai încape în ceea ce am devenit

Publicat

pe

De

După un trimestru în care am lucrat pe repede înainte, ne-am trezit într-o vineri seara cu o veste simplă: cineva ne întreabă dacă avem un CV actualizat. Am deschis fișierul și am simțit aceeași stinghereală ca atunci când găsești o fotografie veche într-un sertar. Datele erau corecte, doar că vorbeau despre altcineva. Pentru cei care au ani buni de meserie în spate, momentul acesta vine mai devreme sau mai târziu, iar despre el merită vorbit calm, fără panică și fără promisiuni mari.

Un document rămas cu un pas în urmă

Un CV scris acum opt sau zece ani are o structură familiară: funcții, perioade, responsabilități. Pe vremea aceea ni se părea suficient. Astăzi, la fel ca noi toți, cititorul din partea cealaltă are la dispoziție o jumătate de minut și o grămadă de dosare, așa că se oprește doar la ce se vede imediat.

Observația mea personală, făcută după câteva discuții cu foști colegi, este că oamenii cu experiență își scriu CV-ul ca pe un jurnal, nu ca pe o prezentare. Notăm tot ce am făcut, în ordinea în care s-a întâmplat, de teamă să nu ni se piardă o bucată din parcurs. Rezultatul este un text lung, în care lucrurile importante se ascund printre cele de rutină.

Întrebarea corectă nu este ce am făcut, ci ce poate înțelege un străin din ce am făcut, în două minute de citit. Dacă răspunsul ne face să ezităm, merită să ne așezăm și să refacem documentul de la capăt, nu doar să-i adăugăm un rând nou la început.

Ne-a surprins să aflăm cât de rar ne recitim propria prezentare. Ne-o amintim în linii mari, o trimitem când se cere și o lăsăm să îmbătrânească fără nicio grijă. Abia când cineva ne-o dă înapoi, cu o întrebare banală, vedem câte lucruri s-au schimbat între timp în jurul nostru și în noi.

Realizările pe care nu le-am notat niciodată

După o perioadă aglomerată, cel mai greu lucru este să ne amintim ce am dus la capăt. Zilele au fost pline, dar ele s-au amestecat, iar la final rămâne o senzație vagă de oboseală, nu o listă clară de rezultate. De aceea prima mișcare utilă este să ne uităm în urmă, la calendar, la mesaje, la proiectele predate.

Ne-am obișnuit să spunem că ne-am ocupat de ceva, când de fapt am schimbat ceva: am scurtat un proces, am preluat o echipă într-un moment dificil, am convins un client să rămână. Fiecare astfel de moment ține mai puțin de funcția scrisă pe contract și mai mult de felul în care am acționat. Cititorul CV-ului caută exact asta, chiar dacă nu o spune.

Nu avem nevoie de cifre spectaculoase. Contează ordinea de mărime și contextul, spuse cinstit: o echipă de cinci oameni, un termen care s-a strâns la jumătate, un proces care a ajuns să se facă într-o zi, nu în trei. Orice detaliu concret valorează mai mult decât un adjectiv.

Cum alegem ce rămâne în document

Aici apare tentația de a păstra totul. Fiecare rând pare legat de un efort pe care ni-l amintim bine, iar a-l șterge se simte ca o mică trădare. Realitatea e că pagina nu e un album de familie. Orice rând care nu ajută persoana de la celălalt capăt să ia o decizie ocupă loc pe care l-ar putea ocupa un rând care ajută.

Pentru cine caută repere practice despre cum se așază un astfel de document, pe materialele despre CV și aplicare se găsesc explicații pas cu pas despre structură, ordine și formulare, scrise pe înțelesul celor care nu mai fac asta în fiecare an.

Eu am început prin a tăia tot ce era mai vechi de doisprezece ani, păstrând doar o linie cu locurile unde am lucrat. Nu mi-a lipsit nimic. Dimpotrivă, restul textului a respirat, iar rândurile din ultimii ani au căpătat greutatea pe care o meritau de la început.

Un alt obicei pe care am încercat să-l schimbăm este titlul de sus al paginii. Multe CV-uri încep cu o frază de felul „profesionist dedicat, orientat spre rezultate”, care nu spune nimic despre nimeni. Mult mai folositor este un rând simplu, cu domeniul, numărul de ani și specialitatea reală, pe care cititorul să le poată reține fără efort.

O listă scurtă, ținută pe masă

Într-o săptămână aglomerată nimeni nu are chef de proceduri lungi. Ne-a ajutat o listă de cinci puncte, scrisă pe o foaie și lăsată lângă laptop, pe care o bifam pe rând, câte un punct pe zi. Fără aplicații, fără foi de calcul, doar hârtie și creion.

  1. Scriem trei realizări din ultimii doi ani, fiecare într-o singură propoziție care începe cu un verb la trecut.
  2. Notăm pentru fiecare ce s-a schimbat concret față de situația de dinainte, chiar dacă nu avem o cifră exactă.
  3. Tăiem din CV orice rând care ar putea apărea identic în documentul oricărui coleg de breaslă.
  4. Cerem unei persoane de încredere să citească prima treime a paginii și să ne spună ce a reținut.
  5. Verificăm datele de contact, titlul profesional și linkurile, apoi salvăm documentul cu un nume simplu, cu data în fișier.

Lista nu promite minuni, doar ordine. Iar ordinea, într-o lună încărcată, este deja un câștig.

Ce ne spune CV-ul despre direcția în care mergem

Se întâmplă ca, în timp ce scriem, să observăm ceva ce nu căutam: realizările de care suntem cel mai mândri nu mai au legătură cu postul pe care îl avem. Poate am ajuns manageri și ne lipsește munca de execuție, ori invers, am rămas în execuție și ne-am dori să coordonăm ceva. CV-ul devine astfel o oglindă, și nu una mereu plăcută.

Nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm slujba a doua zi. Înseamnă că putem privi cu mai multă luciditate ce ne-ar plăcea să facem în următorii cinci ani. Cine simte că tema merită aprofundată poate citi un material de pe oglindaonline.ro despre reconversia profesională, care descrie drumul de la prima idee până la primul loc de muncă în noul domeniu, fără grabă și fără entuziasm de comandă.

Din experiența noastră, cele mai bune schimbări au pornit din asemenea momente de sinceritate, nu din frustrări de moment. O frustrare trece într-o săptămână; o observație făcută în liniște rămâne.

Mai trebuie spus ceva despre răbdare. După o perioadă încărcată, corpul și mintea cer odihnă, iar o decizie de carieră luată pe oboseală tinde să fie una grăbită. Dacă simțim că ne apasă prea tare, lăsăm lista deoparte câteva zile și ne întoarcem la ea cu ochi proaspeți.

Cum sunăm după zece ani de meserie

Un risc subtil al CV-ului scris de cineva cu experiență este tonul. Fără să ne dăm seama, folosim un limbaj de firmă, plin de termeni care au sens doar în interiorul unei organizații. Un recrutor de la altă companie nu știe ce înseamnă acronimul nostru intern și nu are timp să afle.

Un test simplu: citim documentul cu glas tare, ca și cum l-am spune unui vecin. Dacă ne poticnim într-o expresie, o înlocuim. Dacă râdem de o formulare, o ștergem. CV-ul nu trebuie să sune ca un discurs, ci ca o prezentare scurtă, făcută de un om care știe ce face și nu simte nevoia să se laude.

Merită să fim atenți și la ce nu spunem. Nu criticăm foștii angajatori, nu explicăm pauzele mai mult decât e necesar și nu ne justificăm anii petrecuți într-un singur loc. Stabilitatea este, de multe ori, un atu, nu o scuză.

Un ultim detaliu de formă: păstrăm documentul pe o singură pagină, două cel mult, cu spații generoase și un font obișnuit. Nimeni nu a fost refuzat pentru că avea margini prea largi, dar mulți au fost ocoliți pentru că textul arăta ca un zid. Aerisirea este o formă de politețe față de cel care citește.

Obiceiul care ține documentul viu

Cea mai bună soluție pe termen lung nu e un CV perfect, ci un obicei mic. La fiecare final de trimestru, ne rezervăm un sfert de oră în care adăugăm într-un fișier separat două-trei lucruri realizate. Nu le rescriem frumos, nu le ordonăm, doar le notăm cât sunt proaspete.

Când va veni momentul să actualizăm documentul, nu mai pornim de la o pagină goală și de la o memorie obosită, ci de la un material brut, adunat pe parcurs. E ca diferența dintre a face cumpărături cu frigiderul gol și a găta din ce ai deja în cămară.

Obiceiul acesta are un efect secundar plăcut: ne dăm seama mai des cât de multe facem. Într-o meserie în care nimeni nu ne aplaudă după fiecare predare, merită să avem o dovadă scrisă că munca noastră lasă urme.

Primul pas, făcut mâine

Nu așteptăm o vacanță sau un weekend liber. Deschidem documentul, ne uităm la prima treime a paginii și întrebăm sincer dacă un străin ar înțelege din ea ce știm să facem. Apoi alegem un singur lucru de schimbat: un rând de tăiat, o realizare de adăugat, un titlu de reformulat. Restul vine pe parcurs, în pași mici, între două ședințe, fără presiune și fără termene inventate.

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Uncategorized12 ore inainte

Cea mai mare campanie de reduceri a anului la Garmin Romania

Garmin Romania anunță debutul reducerilor de sezon, o campanie cu peste 40 de zile de prețuri speciale pentru o largă...

Uncategorized17 ore inainte

HONOR, pe primul loc în topul brandurilor Android din China în octombrie 2026

Noua serie HONOR Magic9 a contribuit la acest rezultat, cu peste 500.000 de unități vândute. București, 16 noiembrie 2026 –...

Uncategorized18 ore inainte

De la peste 36.000 la 55.555 de copaci: Green PR Global x JCI București continuă misiunea Make It Grow

Cea de-a 17-a ediție Make It Grow va avea loc pe 21 noiembrie 2026, în Parcul Natural Comana. Organizatorii își...

Uncategorized18 ore inainte

Mai puține haine, mai multe posibilități: Humana a adus la Constanța un atelier despre garderoba capsulă

Constanța, 16 noiembrie 2026 — Reutilizarea hainelor și reducerea risipei prin alegeri vestimentare mai potrivite stilului propriu au fost în...

o zi inainte

Medicină: dispozitive de comunicare descoperite la rezidențiatul din Timișoara. Trei candidați au fost reținuți!

Patru candidați la examenul de rezidențiat desfășurat duminică, 15 noiembrie 2026, în Timișoara, au fost depistați cu dispozitive de comunicare...

Turism2 zile inainte

Gastronomia Banatului, prezentată la o gală internațională dedicată turismului

Proiectul „Banat – Regiune Gastronomică Europeană” a fost promovat la Gala Corpului Turistic Austriac din 9 noiembrie 2026, unde România...

Uncategorized2 zile inainte

Mai mult spațiu pentru jocuri: cum pot veni SSD-urile portabile și cardurile de memorie în ajutorul gamerilor

Jocurile moderne ocupă mai mult spațiu ca niciodată, iar gamerii moderni nu se mai mulțumesc cu un singur ecran. Un...

Marius Harosa Marius Harosa
Social3 zile inainte

Nicușor Dan l-a decorat post-mortem pe juristul Marius Harosa cu Ordinul Național „Steaua României”

Președintele României, Nicușor Dan, a anunțat decorarea post-mortem a juristului Marius Harosa cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de...

3 zile inainte

FOTOGEOGRAFICA – 30 de ani dedicați identității vizuale românești: Biblioteca Academiei Române găzduiește Ședința Solemnă dedicată unui fenomen cultural care a documentat România prin imagine timp de trei decenii

Biblioteca Academiei Române găzduiește miercuri, 18 noiembrie 2026, începând cu ora 11:00, Ședința Solemnă „Fotogeografica – Sărbătoarea identității vizuale românești”,...

Uncategorized4 zile inainte

Vineri 13 în era digitală: de la oglinda spartă la ecranul crăpat

41,6% dintre români spun că li s-a adeverit o superstiție, potrivit unui studiu INSCOP. HONOR arată cum tehnologia ne poate...

Uncategorized4 zile inainte

Xiaomi aduce și pe piețele globale o inovație impresionantă în domeniul smartphone-urilor: tehnologia Back Display, care va fi lansată împreună cu seria Xiaomi 18 Pro

București, 13 noiembrie 2026 – În septembrie 2025, Xiaomi a lansat un smartphone flagship care a regândit abordările convenționale privind...

Uncategorized4 zile inainte

Sezamo: Vânzările de produse fără zahăr și cu conținut redus de zahăr au crescut cu 30% în 2026

București, 13 noiembrie 2026. Interesul pentru reducerea consumului de zahăr se reflectă tot mai mult în alegerile de cumpărare. Potrivit...

Uncategorized4 zile inainte

Puratos investește peste 15 milioane de euro într-o nouă fabrică în România, cea mai mare investiție locală din istoria companiei

Noua unitate de producție consolidează rolul României ca centru regional de producție și inovație pentru industria de panificație, patiserie și...

Uncategorized4 zile inainte

DREAME  își extinde prezența în România și inaugurează un nou concept de shop-in-shop în cadrul eMAG Băneasa

Brandul, distribuit în România de către ELKO România, parte a grupului ELKO cu sediul central în Letonia, deține o cotă...

Uncategorized4 zile inainte

Hama România extinde gama Beyerdynamic cu două noi modele de căști wireless: AVENTHO Y și MMX 100 Wireless

București, 12 noiembrie 2026 – Hama România, distribuitorul exclusiv al produselor Beyerdynamic din gamele Enjoyment și Gaming în România, lansează...

Afaceri4 zile inainte

NostraBiome lansează Nostra Health: de la analize medicale la îngrijire personalizată, în fiecare zi, de la 9,99 euro pe lună

(Foto-AI) Compania românească face tehnologia medicală avansată accesibilă publicului larg, printr-un program care integrează analizele, istoricul medical și simptomele într-un...

Top Știri ALBA