Exclusiv
Grațiela Leocadia Gavrilescu a votat, azi, la orele 07.45, la Scoala „N. Titulescu” din Ploiesti/”Am votat pentru romani… pentru binele nostru al tuturor, pentru siguranta unui trai mai bun…pentru parintii nostri si bunicii nostri….”
A cui o fi vina că în România crește numărul de internați la terapie intensivă, în vreme ce infecțiile scad? Evident, a manipulatorilor care în preziua alegerilor fac mai puține teste, deși testarea e unicul instrument de control al epidemiei mai puțin orb – trebuie să testezi ca să izolezi, nu poți izola pe toată lumea. Dacă la Colectiv nu a fost vina lui Bănicioiu și la Piatra Neamț nu a fost vina lui Tătaru (că mai sunt și accidente pe lume), porcăria de a organiza alegeri pe pandemie și în timp ce scazi numărul de testări este pur și simplu penală, și imputabilă PNL, care indiferent ce performanță va avea la alegeri va forma guvernul, ca într-o țară bananieră cotată de Freedom House ca parțial liberă.
Dar ce se va întîmpla cu sănătatea după alegeri, dacă acum vedem așa ceva și dacă publicul nu sancționează o manipulare care afectează direct moartea oamenilor? O privire rapidă prin programele PNL-USR-PLUS, despre care șeful statului ne informează că vin la guvernare (că așa au decis el și serviciile secrete patrimonializate) ne arată cum stau lucrurile. Iar în ultimele două săptămîni, i-am auzit pe Claudiu Năsui și chiar pe Dacian Cioloș spunînd lucruri enorme despre Sănătate. Pe Vlad Voiculescu l-am auzit mai demult și m-am convins că nu are nici o idee (despre intențiile lui bune sau rele nu comentez, că nu știu destule, îl creditez ca fiind bune).
Incompetenții lui Cioloș i-au băgat în cap că nu subfinanțarea e principala problemă a sistemului sanitar, ci organizarea. Claudiu Năsui e principala creație de la care emană diverse aproximări care la o minimă cercetare se dovedesc a fi erori periculoase. El pretinde că are o platformă de open budget care a funcționat din 2014 – la o minimă cercetare vezi că nu e nici un open budget din familia internațională cu acest nume, nici vreo platformă de scrapping care să permită online tracking expenditures pe model estonian sau sloven, cum mi-au promis două guverne că vor face și nu au reușit, ci doar un infografic pentru cine nu folosește Eurostat sau platformele mult mai în detaliu de la Finanțe (și publice). Nici un scrupul în a-l prezenta ca mai mult! Un infografic!
Eurostat a publicat azi datele comparative pe sănătate din România. Statul român alocă cel mai puțin proporțional din buget din EU-28 pentru acest sector (5.6 la o medie de 9.9, bulgarii alocă 7.4). Vorbim de un an cînd PSD începea deja să crească salariile la medici, după minime istorice ale bugetului. În figură vedeți cum asta se reflectă, evident, în cea mai mică cheltuială pe cap de locuitor, ducînd la asistente și tehnicieni ATI care pleacă în Germania (11.5%) alocație bugetară, lăsînd pe Dorel – care nu are unde pleca – să pună prize la Piatra Neamț. 524 de euro pe cap de locuitor față de 4627 în Germania poate explică puțin de ce la ATI în Germania mor din totalul bolnavilor de Corona 23% iar restul se vindecă, în vreme ce în România mor practic TOȚI (astfel că fatalitatea e cea mai rea din Europa).
Să înțelegem de la Năsui, Voiculescu și presa tabloidă că românii sunt cei mai proști organizatori din Europa că nu fac din rahat bici și să soluția e să trimitem arșii și pneumoniile COVID în străinătate, sau să aducem citostatice pentru care de fapt nu avem bani, cheltuind de fiecare dată bugetul pentru mii de oameni pentru unul singur și lăsînd sistemul și mai pauper? Nu știu, or fi românii slabi organizatori în general, dar nu e cam greu să ne dăm seama aici în special, unde nu au ce organiza, fiind masiv subfinanțați? Cine în Europa s-ar descurca mai bine cu așa puțini bani? Cînd vezi cîte infecții avem și cum se descurcă spitalele mai că îmi vine să cred că Arafat, Streinu Cercel și compania sunt niște genii ale organizării – în Franța, care nu stă așa rău ca noi se fac greve ca să oblige statul să dea mai multe resurse. La noi, doctorii ard cu pacienții, dar greve nu fac.
Acum, că USR-PLUS a produs și un program de sănătate trebuie să spun răspicat că programul lor e periculos pentru sănătate, iar în eventualitatea că acesta ar fi un minister cerut de ei riscurile ar fi mai mari decît oricînd în ultimii zece ani pentru sistemul și așa greu pus la încercare. Nu că PNL sunt vreo bucurie- cînd au venit la guvernare s-au repezit imediat să deschidă un canal la bani publici pentru sectorul privat, dar măcar ce au pus pe hîrtie e mai adecvat și mai prudent ca USR. PSD are un program decent – are marele merit că a crescut salariul la doctori, și marea lipsă de merit că a provocat distorsiunea pieței și penurii dramatice prin subvenția lor generală și stupidă pentru medicamente (Ponta). Și PNL e OK, spun că vor crește alocarea bugetară, foarte bine. Imaginație n-au nici unii (e mai ușor să cumperi un spital privat cu totul într-o țară unde multe sunt la limita falimentului decît să construiești unul complet nou, și sunt mai bune spitalele mijlocii decît cele uriașe, trendul s-a inversat de vreo zece ani). Dar să lăsăm asta.
PNL propune ”Dezvoltarea asigurărilor complementare şi suplimentare de sănătate cu creșterea fondurilor private ca sursă alternativă de finanțare”. Ei, dacă e așa,e foarte bine, deși nu se știe ce mai poate face statul în această privință, România e deja lider european cu sisteme medicale paralele finanțate direct de abonați (ca Medlife), unele companii de succes listate la bursă. Problema e cu cei care nu-și pot permite să se aboneze la Medlife. Banii puțini sunt cauza majorității problemelor (adică infecțiile nosocomiale, lipsa de secții ATI, lipsa de personal tehnic de calitate și materiale care să nu ia foc, etc) și ei nu trebuie să fie iarăși întinși și mai subțire, prin împărțire cu sectorul privat.
Că despre asta e vorba. În țara în care cheltuielile private pe sănătate sunt enorme, și cele prin operatori privați, și cele directe (ca automedicația) ce vrem este ca măcar în parte acești bani cheltuiți pe lîngă bugetul public de sănătate să devină parte din el. Acest lucru trebuie însă făcut rezolvînd ce nu a rezolvat PSD, cu tot meritul său de a fi crescut salariile și a fi întrerupt hemoragia dramatică de personal sanitar spre Occident, și anume creînd o bună separație public-privat. Absența ei, ca în cazul recent al doctorului Musta amendat de ANI (bravo, ANI!) duce la profit din conflict de interese și subțiază suplimentar resursele. Nu e vorba de a privi sectorul privat cu suspiciune, ci doar de a-l separa de cel de stat cu desăvîrșire. Și să nu mai privim nici sectorul de stat cu suspiciune: în continuare acolo merg oamenii pentru tot ce e mai grav, și mai ales acolo merge cine nu are bani să meargă în altă parte. Sectorul public din România a luptat eroic cu pandemia, acest lucru trebuie recunoscut. Sectorul privat poate oferi servicii plătite de asigurarea publică oricît, dar numai cu disciplina acelorași prețuri. Mie asiguratorul meu public de sănătate îmi scrie atunci cînd merg la un spital public din Berlin că acoperă doar costurile standard, nu pe cele la prețuri comerciale, pe care marele spital de prestigiu le practică pe scară largă (pentru cine nu e asigurat în Germania). Dacă această disciplină există, nu contează cine e operatorul, public sau privat. Dar regula întîi!
USR vrea însă să liberalizeze sistemul de asigurări de sănătate, să nu mai existe doar CNAS, și evită estimările legate de bani. Asta sună dubios de aproape de ideea lui Băsescu susținută de lobbyul companiilor de asigurări private, și anume să ia acestea în operare o parte din banii publici pentru sănătate.
Pentru asta a căzut guvernul Boc, și e o idee proastă.
Nimeni nu are nimic împotrivă ca asiguratorii privați să strîngă bani suplimentari, totul e să nu căpușeze banii strînși de stat în bugetul de sănătate. CNAS nu o fi cea mai eficientă instituție, de acord, dar cum știu situația din alte țări nici aici nu trebuie exagerat. Nu avem situații ca în Columbia, unde asiguratorul și cînd era privat, și cînd era public scotea din sistem sute de milioane pentru partidele aflate la guvernare, și de altfel s-a văzut acolo că nu forma de proprietate era de vină (au fost întîi privatizați, pe urmă renaționalizați, și tot aia, unde nu există reprezentanți reali ai comunității în consilii de administrație tot nu există responsabilizare). Nici nu mai merg modelele ca în Chile, unde treizeci de ani de liberalism au dus la implozia unei țări cîndva de succes, cu enorme fracturi sociale. Tot ce am copiat noi, pensii private, vouchere în educație și sănătate, etc. a dispărut sau dispare acolo unde a fost inventat.
Populația vrea acces universal și egal pe cît se poate, iar asta presupune alt tip de organizare.
Statul, sigur, trebuie să devină mai bun la menținut standarde, dar aici trebuie bani și reformate partidele, nu statul: cîți au citit studiul echipei Paveliu, singura care au încercat să contruiască un sistem de evaluare a costurilor reale din sănătate, măcar dintre autorii acestor programe pe sănătate, deși a fost făcut în cooperare cu ministerul și cu bani europeni?
Pe scurt, nu aștept mare lucru de la guvernarea PNL-USR-PLUS, acești profitori fără merit ai luptei altora pentru integritate, dar văd cu groază că ar putea fi chiar dăunători sănătății”, spune Mungiu în analiza sa.
Exclusiv
Servicii notariale – Cum sunt calculate costurile și ce factori influențează onorariul unui notar public autorizat
Serviciile notariale sunt indispensabile într-o mare varietate de proceduri și demersuri. În cadrul unui birou notarial, aceste servicii constau în toate procedurile și actele juridice îndeplinite de către un notar public autorizat. Scopul este acela de a oferi autenticitate și siguranță din punct de vedere juridic pentru o listă lungă de documente și tranzacții.
Aceste servicii realizate într-un birou notarial se adresează atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice. Costurile acestor servicii nu sunt fixe și pot diferi în funcție de mai multe criterii. În acest articol vom înțelege care sunt factorii care influențează costurile și onorariile pentru prestarea de servicii notariale Dorohoi.
Serviciile notariale disponibile într-un birou autorizat
Într-un birou notarial autorizat există o gamă variată de servicii. Printre cele mai frecvente proceduri regăsim dezbaterea succesiunilor referitoare la moșteniri, legalizarea copiilor după diferite înscrisuri, certificarea unor semnături, autentificarea diverselor documente, redactarea testamentelor, întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare, elaborarea procurilor sau finalizarea divorțurilor prin acord.
Fiecare solicitare este analizată individual de către notar. Se verifică identitatea părților și capacitatea legală a acestora de a semna acte juridice, dar și îndeplinirea tuturor condițiilor legale. Notarul informează părțile cu privire la procedură și la efectele juridice ale actelor și se asigură că documentele care urmează să fie semnate corespund cerințelor aplicabile.
Care sunt costurile pentru serviciile unui cabinet notarial?
Multă lume se întreabă care sunt costurile unui notar. Serviciile notariale au onorarii și tarife care diferă în funcție de mai multe aspecte. Tipul actului întocmit este adesea principalul criteriu care diferențiază costurile acestor servicii. Împreună cu documentul întocmit, valoarea bunului, atunci când se discută despre vânzare-cumpărare, moștenire sau donație, reprezintă un alt criteriu cu importanță majoră.
Complexitatea procedurii care trebuie îndeplinită sau a actului care trebuie autentificat este un alt factor care poate influența costurile pentru serviciile notariale. În funcție de procedura solicitată, pot exista și taxe sau alte costuri prevăzute de legislația în vigoare, care se adaugă costurilor aferente serviciilor notariale. Din acest motiv, atunci când ai nevoie de un notar, este recomandat să discuți exact despre serviciile de care ai nevoie pentru a primi o estimare de preț relevantă.
Onorariile pentru serviciile notariale pot fi stabilite diferit în funcție de natura actului sau a procedurii. Pentru actele care implică o valoare economică, așa cum sunt, de exemplu, anumite tranzacții imobiliare, valoarea bunului poate avea un rol important în determinarea costurilor. Dacă sunt necesare verificări în anumite registre, obținerea unor documente sau îndeplinirea unor formalități suplimentare, costul final poate fi influențat și de aceste operațiuni.
Ce include onorariul notarial?
În momentul în care ai nevoie de serviciile unui birou notarial, poți remarca faptul că suma finală poate include mai multe componente. În funcție de actul sau procedura solicitată, pot exista onorarii notariale, taxe și alte costuri asociate formalităților necesare.
În funcție de tipul actului pentru care apelezi la un birou notarial Dorohoi, serviciile prestate pot presupune verificarea documentelor, redactarea actului sau a actelor, verificarea identității părților implicate și, după caz, autentificarea acestora.
În anumite cazuri este nevoie de multiplicarea exemplarelor pentru actele redactate, iar în alte situații pot fi necesare obținerea unor extrase sau efectuarea unor verificări suplimentare. De asemenea, în funcție de procedură, pot exista costuri asociate îndeplinirii unor formalități în relația cu instituțiile competente.
Tocmai pentru că fiecare procedură poate avea particularitățile sale, costul unui serviciu notarial trebuie analizat în funcție de situația concretă și de documentele necesare.
Diferențe de costuri de la un birou notarial la altul
Dacă ai apelat la diferite birouri notariale, ai remarcat poate că există unele diferențe de costuri pentru aceste servicii. În primul rând, trebuie subliniat faptul că diferențele de costuri pot proveni din tipul serviciului solicitat. Dacă procedurile sunt diferite, este firesc să existe costuri diferite de la un serviciu notarial la altul.
În al doilea rând, costurile pot varia în funcție de complexitatea actului sau a procedurii, de valoarea bunurilor implicate, acolo unde este cazul, precum și de formalitățile suplimentare necesare. Pentru anumite servicii notariale există onorarii minimale stabilite potrivit reglementărilor în vigoare, motiv pentru care costul final trebuie analizat în funcție de particularitățile fiecărei solicitări.
Din acest motiv, atunci când ai nevoie de servicii notariale Dorohoi, este indicat să comunici biroului notarial tipul actului sau al procedurii solicitate și informațiile relevante pentru situația respectivă. În acest fel, poți afla ce documente sunt necesare, care sunt etapele procedurii și care sunt costurile aplicabile situației tale.
Exclusiv
Gustarea de la birou: unde se strică, de fapt, echilibrul
E ora patru după-amiaza, ecranul începe să se încețoșeze, iar mâna ta ajunge singură la sertarul cu biscuiți. Nu e foame adevărată, e mai degrabă o nevoie de pauză, de mișcare, de ceva dulce care să facă ziua mai suportabilă. După douăzeci de minute, pachetul e gol și tu te simți puțin vinovat. Cunoaștem scena pentru că ne-am regăsit în ea de multe ori, la fel ca mulți colegi. Dacă ai o poveste asemănătoare, nu e nevoie să te învinovățești: e un semn că ritmul zilei nu ți-a lăsat loc pentru o pauză adevărată, iar asta se poate repara cu pași mici, fără renunțări spectaculoase. Vestea bună este că, de cele mai multe ori, nu mâncarea în sine e problema, ci felul în care am organizat ziua. Mai jos urmărim câteva greșeli obișnuite legate de gustări și cumpărături și vedem ce se poate corecta fără chin și fără listă cu interdicții.
Gustarea sănătoasă mâncată din mers, cu pumnul
Prima capcană este să crezi că un aliment bun mâncat oricum rămâne bun. Un măr luat din coș în timp ce răspunzi la telefon nu satură la fel ca unul mâncat la masă, fiindcă atenția ta e în altă parte, iar corpul nu primește semnalul de sațietate. Rezultatul: după zece minute cauți altceva. Se întâmplă mai ales în zilele aglomerate, când pauza de masă dispare cu totul și toată alimentația se mută în buzunare, pe birou și în geantă.
Soluția nu cere o schimbare mare. Pune gustarea într-un bol sau pe o farfurie și mănânc-o stând jos, măcar cinci minute, fără ecran. Pare o vorbă de bunică, dar funcționează. Cel mai des, pofta de dulce scade vizibil dacă ai o pauză reală, cu apă sau ceai alături, nu un sandviș mâncat în fugă între două ședințe. Dacă lucrezi acasă, ridică-te măcar în bucătărie, la fereastră, ca să schimbi priveliștea și ritmul.
Observă și ora. Dacă gustarea apare mereu la aceeași oră, înseamnă că masa de dinainte a fost prea mică sau prea săracă în proteine și fibre. Atunci nu gustarea trebuie schimbată, ci prânzul. Un prânz cu legume, o sursă de proteină și o porție de cereale integrale te ține mai bine până seara, iar la ora patru îți rămâne energia și pentru treabă. Încearcă o săptămână și notează simplu, cu un semn pe calendar, în câte zile ai simțit nevoia să deschizi sertarul cu dulciuri.
Nuci și semințe: bune, dar cât de mult?
Nucile, migdalele și semințele sunt printre cele mai bune gustări de birou, pentru că se păstrează ușor, nu au nevoie de frigider și oferă grăsimi bune, fibre și un pic de proteină. Problema apare când pachetul stă pe birou și mâna ajunge la el la fiecare cinci minute. Din întâmplare, o cană devine o jumătate de kilogram. Nu e o crimă, e doar un obicei de care ne putem ocupa cu blândețe, mai ales dacă păstrăm cutia departe de mână, într-un dulap mai greu de ajuns.
Aici merită să ai o regulă simplă: porționează dinainte. Seara, pune într-un recipient mic cantitatea pentru a doua zi, iar restul lasă-l în dulap. Dacă vrei să știi exact cum arată o porție și cum o potrivești cu restul zilei, un material de pe dietalive.ro despre nuci explică lucrurile pe înțelesul oricui, cu exemple vizuale, nu cu tabele greu de ținut minte.
Alege variantele nesărate și neglazurate, când ai de ales, și amestecă-le cu fructe uscate în cantitate mică, nu invers. Dacă ai alergii, citește ambalajul cu atenție. Iar dacă ai o afecțiune sau urmezi un regim special, discută cu medicul sau cu nutriționistul ce se potrivește cazului tău, pentru că regulile generale nu le înlocuiesc pe cele personalizate. Iar dacă iei nuci pentru prima oară în cantitate mai mare, observă cum le tolerezi, pentru că unele stomacuri reacționează diferit.
Cumpărăturile făcute pe foame
Mergi la magazin la șase seara, după o zi lungă, fără să fi mâncat nimic din ora prânzului. Ieși cu două pungi: una cu ce ai planificat și una cu ce ți-au cerut ochii. Biscuiți, chipsuri, o ciocolată mare, un suc la ofertă. Cunoaștem fiecare pas al acestei povești, inclusiv momentul în care ne spunem că e doar pentru weekend. Într-o zi de luni, cămara arată ca o vitrină de bomboane, iar legumele așteaptă în frigider să li se facă dreptate.
Cea mai bună strategie e să nu intri flămând. Mănâncă ceva mic înainte sau ia o gustare cu tine. Scrie o listă, chiar scurtă, și respect-o, iar dacă vrei un lucru care nu era pe ea, treci-l pe listă pentru data viitoare. Cumpără o dată pe săptămână fructe și legume de sezon, iar pe cele delicate ia-le în cantități mici, ca să nu ajungă la gunoi.
Un alt truc este să citești eticheta măcar la produsele pe care le cumperi des. Nu trebuie să calculezi nimic, doar să observi ordinea ingredientelor și cantitatea de zahăr. Un iaurt cu fructe poate avea de două ori mai mult zahăr decât unul simplu, iar diferența se vede în farfurie abia după câteva săptămâni, în cât de des cauți ceva dulce după cină. Dacă ai deja produsele preferate, nu e nevoie să renunți la ele, ci doar să le compari uneori cu alternativele din raft.
Masa de seară care repară toată ziua
Mulți oameni ajung seara acasă, obosiți și flămânzi, și mănâncă pe repede-înainte tot ce le iese în cale. Cina devine masa cea mai mare a zilei, aleasă în funcție de ce e mai la îndemână, nu de ce ne face bine. Oboseala alege pentru noi, iar alegerea e aproape întotdeauna cea mai rapidă, nu cea mai bună. Greșeala nu e a ta, e a organizării: nu ai pregătit nimic, iar corpul cere rapid combustibil.
Aici ajută pregătirea din timp. O oală mare de supă sau tocană, făcută duminica, poate acoperi două cine. Legumele tăiate și păstrate la frigider se transformă în salată în cinci minute. Un cartof copt, un ou fiert, o felie de pâine cu brânză proaspătă și castraveți sunt mese simple, la îndemână, care nu cer nicio artă culinară. Dacă ai nevoie de ceva cald, un ou ochi pe o felie de pâine cu roșii e gata în șapte minute și te scoate din situație.
Încearcă să nu transformi cina într-o pedeapsă pentru ce ai mâncat dimineața. Nu există sărit peste mese ca să compensezi, fiindcă efectul e invers: ajungi seara cu o foame uriașă și cu mai puțin control. O masă regulată, chiar modestă, e mult mai prietenoasă cu corpul decât o zi de post urmată de o seară de excese.
Aceeași masă pentru toată familia
Probleme noi apar când în casă mănâncă mai mulți oameni cu gusturi diferite: unul nu suportă legumele, altul vrea doar paste, copilul respinge tot ce e verde. Soluția pe care o aleg mulți este să gătească de trei ori, ceea ce epuizează pe oricine. Dar există o cale mai simplă, aceea a mesei construite din componente.
Pe o farfurie sănătoasă încap legume, o sursă de proteină și o porție de cereale sau cartofi. Fiecare ia din fiecare, în cantitatea care i se potrivește. Părinții nu trebuie să impună porții, ci să ofere varietate și să lase copilul să spună când s-a săturat. Asta îl învață, pe termen lung, să-și asculte semnalele corpului. Cine vrea să vadă idei concrete pentru acest tip de masă poate citi despre mese echilibrate pentru familie, unde sunt explicate exemple pentru mese luate împreună, fără să gătești separat pentru fiecare.
Implică și copiii. Cei mici mănâncă mai ușor ce au ajutat să pregătească, chiar dacă înseamnă doar spălatul roșiilor sau amestecatul salatei. Nu insista, nu mitui și nu pedepsi, ci propune de mai multe ori același aliment, în forme diferite. Gusturile se formează încet, iar în timp, un copil care refuza broccoli îl poate accepta crud, cu un dressing de iaurt.
Schimbările mici țin mai mult decât revoluțiile
Dacă ar fi să alegem un singur lucru din tot ce am spus, am alege ideea că echilibrul se construiește în detalii. Nu într-o dietă strictă de luni dimineața, abandonată joi, ci în zeci de decizii mărunte, luate calm. O gustare ținută în sertar în loc de biscuiți, o apă în plus, un prânz mai bogat, o seară pregătită în avans.
Dacă încerci să schimbi totul deodată, probabil vei renunța repede. Alege o singură modificare pe săptămână și urmărește cum te simți. Notează într-un carnețel ce a mers și ce nu. Nu te certa dacă într-o zi iese altfel; ziua de mâine e o nouă încercare și nimeni nu așteaptă perfecțiune. Poate vezi că gustarea de la patru nu mai e o problemă, ci un moment pe care îl aștepți cu plăcere.
Iar mâine, când vei simți din nou nevoia de pauză, pune mai întâi apa la fiert. Un ceai fierbinte, o mână de nuci, câteva minute de liniște. Apoi întoarce-te la treabă, cu mintea mai limpede și cu un obicei nou, pe care îl poți repeta și poimâine. Nu e un secret, e doar obiceiul de a te trata cu puțină blândețe.
Exclusiv
Când CV-ul nu mai încape în ceea ce am devenit
După un trimestru în care am lucrat pe repede înainte, ne-am trezit într-o vineri seara cu o veste simplă: cineva ne întreabă dacă avem un CV actualizat. Am deschis fișierul și am simțit aceeași stinghereală ca atunci când găsești o fotografie veche într-un sertar. Datele erau corecte, doar că vorbeau despre altcineva. Pentru cei care au ani buni de meserie în spate, momentul acesta vine mai devreme sau mai târziu, iar despre el merită vorbit calm, fără panică și fără promisiuni mari.
Un document rămas cu un pas în urmă
Un CV scris acum opt sau zece ani are o structură familiară: funcții, perioade, responsabilități. Pe vremea aceea ni se părea suficient. Astăzi, la fel ca noi toți, cititorul din partea cealaltă are la dispoziție o jumătate de minut și o grămadă de dosare, așa că se oprește doar la ce se vede imediat.
Observația mea personală, făcută după câteva discuții cu foști colegi, este că oamenii cu experiență își scriu CV-ul ca pe un jurnal, nu ca pe o prezentare. Notăm tot ce am făcut, în ordinea în care s-a întâmplat, de teamă să nu ni se piardă o bucată din parcurs. Rezultatul este un text lung, în care lucrurile importante se ascund printre cele de rutină.
Întrebarea corectă nu este ce am făcut, ci ce poate înțelege un străin din ce am făcut, în două minute de citit. Dacă răspunsul ne face să ezităm, merită să ne așezăm și să refacem documentul de la capăt, nu doar să-i adăugăm un rând nou la început.
Ne-a surprins să aflăm cât de rar ne recitim propria prezentare. Ne-o amintim în linii mari, o trimitem când se cere și o lăsăm să îmbătrânească fără nicio grijă. Abia când cineva ne-o dă înapoi, cu o întrebare banală, vedem câte lucruri s-au schimbat între timp în jurul nostru și în noi.
Realizările pe care nu le-am notat niciodată
După o perioadă aglomerată, cel mai greu lucru este să ne amintim ce am dus la capăt. Zilele au fost pline, dar ele s-au amestecat, iar la final rămâne o senzație vagă de oboseală, nu o listă clară de rezultate. De aceea prima mișcare utilă este să ne uităm în urmă, la calendar, la mesaje, la proiectele predate.
Ne-am obișnuit să spunem că ne-am ocupat de ceva, când de fapt am schimbat ceva: am scurtat un proces, am preluat o echipă într-un moment dificil, am convins un client să rămână. Fiecare astfel de moment ține mai puțin de funcția scrisă pe contract și mai mult de felul în care am acționat. Cititorul CV-ului caută exact asta, chiar dacă nu o spune.
Nu avem nevoie de cifre spectaculoase. Contează ordinea de mărime și contextul, spuse cinstit: o echipă de cinci oameni, un termen care s-a strâns la jumătate, un proces care a ajuns să se facă într-o zi, nu în trei. Orice detaliu concret valorează mai mult decât un adjectiv.
Cum alegem ce rămâne în document
Aici apare tentația de a păstra totul. Fiecare rând pare legat de un efort pe care ni-l amintim bine, iar a-l șterge se simte ca o mică trădare. Realitatea e că pagina nu e un album de familie. Orice rând care nu ajută persoana de la celălalt capăt să ia o decizie ocupă loc pe care l-ar putea ocupa un rând care ajută.
Pentru cine caută repere practice despre cum se așază un astfel de document, pe materialele despre CV și aplicare se găsesc explicații pas cu pas despre structură, ordine și formulare, scrise pe înțelesul celor care nu mai fac asta în fiecare an.
Eu am început prin a tăia tot ce era mai vechi de doisprezece ani, păstrând doar o linie cu locurile unde am lucrat. Nu mi-a lipsit nimic. Dimpotrivă, restul textului a respirat, iar rândurile din ultimii ani au căpătat greutatea pe care o meritau de la început.
Un alt obicei pe care am încercat să-l schimbăm este titlul de sus al paginii. Multe CV-uri încep cu o frază de felul „profesionist dedicat, orientat spre rezultate”, care nu spune nimic despre nimeni. Mult mai folositor este un rând simplu, cu domeniul, numărul de ani și specialitatea reală, pe care cititorul să le poată reține fără efort.
O listă scurtă, ținută pe masă
Într-o săptămână aglomerată nimeni nu are chef de proceduri lungi. Ne-a ajutat o listă de cinci puncte, scrisă pe o foaie și lăsată lângă laptop, pe care o bifam pe rând, câte un punct pe zi. Fără aplicații, fără foi de calcul, doar hârtie și creion.
- Scriem trei realizări din ultimii doi ani, fiecare într-o singură propoziție care începe cu un verb la trecut.
- Notăm pentru fiecare ce s-a schimbat concret față de situația de dinainte, chiar dacă nu avem o cifră exactă.
- Tăiem din CV orice rând care ar putea apărea identic în documentul oricărui coleg de breaslă.
- Cerem unei persoane de încredere să citească prima treime a paginii și să ne spună ce a reținut.
- Verificăm datele de contact, titlul profesional și linkurile, apoi salvăm documentul cu un nume simplu, cu data în fișier.
Lista nu promite minuni, doar ordine. Iar ordinea, într-o lună încărcată, este deja un câștig.
Ce ne spune CV-ul despre direcția în care mergem
Se întâmplă ca, în timp ce scriem, să observăm ceva ce nu căutam: realizările de care suntem cel mai mândri nu mai au legătură cu postul pe care îl avem. Poate am ajuns manageri și ne lipsește munca de execuție, ori invers, am rămas în execuție și ne-am dori să coordonăm ceva. CV-ul devine astfel o oglindă, și nu una mereu plăcută.
Nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm slujba a doua zi. Înseamnă că putem privi cu mai multă luciditate ce ne-ar plăcea să facem în următorii cinci ani. Cine simte că tema merită aprofundată poate citi un material de pe oglindaonline.ro despre reconversia profesională, care descrie drumul de la prima idee până la primul loc de muncă în noul domeniu, fără grabă și fără entuziasm de comandă.
Din experiența noastră, cele mai bune schimbări au pornit din asemenea momente de sinceritate, nu din frustrări de moment. O frustrare trece într-o săptămână; o observație făcută în liniște rămâne.
Mai trebuie spus ceva despre răbdare. După o perioadă încărcată, corpul și mintea cer odihnă, iar o decizie de carieră luată pe oboseală tinde să fie una grăbită. Dacă simțim că ne apasă prea tare, lăsăm lista deoparte câteva zile și ne întoarcem la ea cu ochi proaspeți.
Cum sunăm după zece ani de meserie
Un risc subtil al CV-ului scris de cineva cu experiență este tonul. Fără să ne dăm seama, folosim un limbaj de firmă, plin de termeni care au sens doar în interiorul unei organizații. Un recrutor de la altă companie nu știe ce înseamnă acronimul nostru intern și nu are timp să afle.
Un test simplu: citim documentul cu glas tare, ca și cum l-am spune unui vecin. Dacă ne poticnim într-o expresie, o înlocuim. Dacă râdem de o formulare, o ștergem. CV-ul nu trebuie să sune ca un discurs, ci ca o prezentare scurtă, făcută de un om care știe ce face și nu simte nevoia să se laude.
Merită să fim atenți și la ce nu spunem. Nu criticăm foștii angajatori, nu explicăm pauzele mai mult decât e necesar și nu ne justificăm anii petrecuți într-un singur loc. Stabilitatea este, de multe ori, un atu, nu o scuză.
Un ultim detaliu de formă: păstrăm documentul pe o singură pagină, două cel mult, cu spații generoase și un font obișnuit. Nimeni nu a fost refuzat pentru că avea margini prea largi, dar mulți au fost ocoliți pentru că textul arăta ca un zid. Aerisirea este o formă de politețe față de cel care citește.
Obiceiul care ține documentul viu
Cea mai bună soluție pe termen lung nu e un CV perfect, ci un obicei mic. La fiecare final de trimestru, ne rezervăm un sfert de oră în care adăugăm într-un fișier separat două-trei lucruri realizate. Nu le rescriem frumos, nu le ordonăm, doar le notăm cât sunt proaspete.
Când va veni momentul să actualizăm documentul, nu mai pornim de la o pagină goală și de la o memorie obosită, ci de la un material brut, adunat pe parcurs. E ca diferența dintre a face cumpărături cu frigiderul gol și a găta din ce ai deja în cămară.
Obiceiul acesta are un efect secundar plăcut: ne dăm seama mai des cât de multe facem. Într-o meserie în care nimeni nu ne aplaudă după fiecare predare, merită să avem o dovadă scrisă că munca noastră lasă urme.
Primul pas, făcut mâine
Nu așteptăm o vacanță sau un weekend liber. Deschidem documentul, ne uităm la prima treime a paginii și întrebăm sincer dacă un străin ar înțelege din ea ce știm să facem. Apoi alegem un singur lucru de schimbat: un rând de tăiat, o realizare de adăugat, un titlu de reformulat. Restul vine pe parcurs, în pași mici, între două ședințe, fără presiune și fără termene inventate.
-
Uncategorizedacum o săptămânăCine este Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor. Studii în Germania, experiență europeană și peste 20 de ani în administrație și politică
-
Uncategorizedacum o săptămână
CITR confirmă o etapă decisivă pentru Șantierul Naval Mangalia: prețul de 138 de milioane de euro a fost achitat integral și s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare
-
Uncategorizedacum o săptămânăRomânii care cumpără online cu plata în rate prin tbi bank pot intra în 2027 cu un autoturism electric BYD Seal U sau un iPhone 18 Pro
-
Uncategorizedacum o săptămânăING Bank România lansează „Verifică apelul ING”, o nouă măsură de protecție împotriva fraudelor telefonice pentru persoane juridice
-
Afaceriacum 5 zileNostraBiome lansează Nostra Health: de la analize medicale la îngrijire personalizată, în fiecare zi, de la 9,99 euro pe lună
-
Uncategorizedacum o săptămână1 din 5 români cred că angajatorii acordă puțină valoare sau chiar deloc abilităților dobândite în afara jobului
-
Uncategorizedacum o săptămânătbi bank: Românii cumpără tot mai mult cu plata în rate. Creștere de 79% la asigurări, 61% la fashion și 58% în categoria produselor pentru copii în primele 9 luni din 2026
-
Afaceriacum 7 zileRoboții care fac paleții singuri: paletizarea cu inteligență artificială ajunge în fabricile și depozitele din România

