Şantierele pe care se construiesc locuinţe au explodat anul trecut, marcând o creştere record de aproape 68% faţă de 2016. Evoluţia a venit în contextul în care întregul sector al construcţiilor a scăzut cu 7%, pe fondul diminuării drastice a activităţilor din sectorul comercial şi cel al investiţiilor publice. Dacă anul trecut în România s-au construit peste 53.000 de locuinţe, cu doar 2% mai multe decât în 2016, volumul uriaş de lucrări începute în 2017 ar trebui să crească substanţial numărul locuinţelor ce urmează a fi livrate în acest an.

În acest context, acţionarii unei serii de producători de materiale pentru construcţii, în special cei care depind de sectorul rezidenţial, au identificat momentul optim pentru a-şi vinde afacerile pe care le-au susţinut din greu în timpul crizei. Claudiu Georgescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR), consideră că tranzacţiile din ultima perioadă au fost stimulate de poziţia strategică pe care aceşti producători au ajuns să o ocupe la nivel european.

„Desigur nu poate fi omis nici factorul rată a profitului, mai ales când  se  profilează o perioadă de creştere. În cazul României, sectorul rezidenţial este unul important, dar dacă privim cifrele de afaceri din diferite sectoare ale construcţiilor vedem că marile zone sunt cele ale infrastructurii de transport şi eventual ale infrastructurii edilitare, adică zonele pe care presează şi Europa să le demarăm cât mai repede“, a declarat pentru Capital preşedintele APMCR.

El anticipează că piaţa va atrage, în continuare, jucători specializaţi şi fonduri de investiţii, tendinţă ce arată un semn de maturitate. Noii investitori vin cu bani şi cunoştinţe, plus că au capacitatea de a integra fabricile româneşti într-un circuit economic global, consideră Georgescu.

Noi lideri în zidărie

Piaţa materialelor de zidărie, evaluată la peste 280 mil. euro, a generat cele mai interesante tranzacţii din ultima jumătate de an. Producătorul german Xella International, numărul cinci pe segmentul producţiei de BCA,  a cumpărat grupul Macon, lider pe aceast sector, şi ajuns să controleze aproape o treime din piaţă. Această mişcare a reprezentat ieşirea fondurilor poloneze de investiţii Enterprise Investors de pe piaţa locală a materialelor de construcţii. Investitorii polonezi mai deţin în România doar retailerul de jucării Noriel, cumpărat în 2016.

Compania Macon administrează patru puncte de producţie la Deva, Oradea, Târgu-Jiu şi Vadu Crişului, dar din grup mai fac parte şi Simcor Var, Simbeton şi Simterac. Împreună, grupul are un număr mediu de 815 angajaţi şi afaceri anuale de circa 33 mil. euro. La rândul său, Xella a inaugurat în anul 2010, la Ploieşti, o unitate de producţie de blocuri de zidărie tip BCA, în urma unei investiţii greenfield de 32 mil. euro. În urma acestei achiziţii, nemţii au în România opt fabrici.

O altă mutare strategică pe acelaşi sector a fost aprobată săptămâna trecută de Consiliul Concurenţei, care a autorizat Dedeman şi PIF Industrial, firme controlate de antreprenorii băcăuani Dragoş şi Adrian Pavăl, să devină acţionari majoritari ai producătorului de cărămidă Cemacon. Tranzacţia a scos din piaţă fondul finlandez de investiţii KJK, care şi-a vândut pachetul de 27,9% de acţiuni pentru circa 2,2 mil. euro, şi fondul SSIF Brk Financial Group, care şi-a vândut integral pachetul de 14,6% de acţiuni deţinut în cadrul Cemacon la un preţ de 1,14 mil. euro. „Achiziţia s-a realizat prin tranzacţii transparente pe bursă. E un semn pozitiv de implicare a capitalului local în acest moment“, susţine Claudiu Georgescu.

Tranzacţie blocată

Sectorul materialelor de zidărie a consemnat şi o premieră. Consiliul Concurenţei a blocat pentru prima dată în istorie o tranzacţie majoră. Austriecii de la Wienerberger, liderii producţiei de blocuri ceramice din România, au intenţionat să achiziţioneze compania Brikston din Iaşi, numărul cinci pe aceast sector, ceea ce le-ar fi adus o cotă de piaţă de circa 40%. După ce Consiliul Concurenţei a ajuns la concluzia că tranzacţia ar putea crea un gigant care ar domina piaţa de cărămizi şi ar dicta preţurile, Wienerberger a anunţat că îşi retrage oferta de achiziţie.

„Ţinta noastră este să ne întărim platformele industriale şi să accelerăm creşterea. Prin urmare ne concentrăm pe extinderea structurii noastre prin proiecte cu creştere organică. În acelaşi timp, nu exclud posibilitatea viitoare de a ne lărgi portofoliul local prin diversificarea cu alte materiale de construcţii“, a declarat Heimo Scheuch, CEO-ul Wienerberger. Anul trecut, producătorul a generat venituri de peste 76 mil. euro cu cele şase fabrici ale sale din România.  

Dacă austriecii vor găsi o soluţie de extindere, nu la fel de uşor va fi pentru fondul asiatic ADM Capital, care vrea să vândă afacerea Brikston. „Dacă exitul ADM Capital se va face, sunt o mulţime de soluţii începând de la vânzarea către un producător specializat mai mare şi terminând cu scoaterea pachetelor de acţiuni  pe bursă. Este o decizie a investitorului“, explică Georgescu.

O altă tranzacţie aşteptată pe piaţa de materiale de zidărie este vânzarea producătorului de prefabricate Somaco. Compania a fost cumpărat în 2008 de fondul suedez de investiţii Oresa Ventures pentru 32,5 mil. euro, iar acum investitorul este într-o perioadă propice exitului.

Investitori strategici

Drumul ieşirilor de pe piaţa vopselelor şi tencuielilor decorative a fost deschis anul trecut de fondul de investiţii Axxess Capital, care a părăsit sectorul construcţiilor prin vânzarea Deutek americanilor de la PPG Industries contra unei sume estimată la 40-50 mil. euro. Prin această tranzacţie, Deutek a intrat în portofoliul celui mai mare producător de vopsele şi tencuieli din lume, cu vânzări de 14,8 mld. dolari. Practic, de la un fond de investiţii cu o strategie clară în privinţa ciclurilor de exit, producătorul român a ajuns pe mâna unui investitor puternic specializat.

Mai recent, concurenţii direcţi ai PPG, olandezii de la AkzoNobel, şi-au făcut simţită prezenţa în România prin achiziţia producătorului Fabryo de la fondul suedez Oresa Ventures, tranzacţie estimată la 50 mil. euro. Olandezii au intrat în posesia a două fabrici şi şase centre de distribuţie de vopsele decorative, adezivi şi mortar, inclusiv una dintre cele mai mari unităţi de producţie din regiune, cu posibilitate de extindere viitoare. Afacerile de anul trecut au plasat AkzoNobel pe locul trei în topul marilor producători de vopsele, după PPG şi Sherwin-Williams, însă achiziţia Fabryo i-a adus titlul de lider al pieţei româneşti de vopsele decorative.

La rândul său, antreprenorul român Ion Florescu pregăteşte vânzarea Policolor, pentru a se orienta spre piaţa imobiliară românească. Planul său este să iasă din firmă abia după mutarea producţiei din zona Theodor Pallady a Bucureştiului în cartierul Militari. Din 2020 va începe prospectarea pieţei pentru potenţiali cumpărători. „Ne vom adresa, în principal, producătorilor de vopsele din lume. Va fi fie un «exit» din firmă, fie unul din divizii (chimie, răşini şi vopsele)“, a explicat antreprenorul într-un interviu acordat revistei Capital la începutul acestui an. Toţi aceşti investitori se bat pe o piaţă a vopselelor evaluată la 160 mil. euro.

Partea goală

Dacă investitorii care şi-au vândut afacerile cu materiale de construcţii au sesizat oportunitatea momentului, caracterizat de trei ani în care gradul de accesibilitate al locuinţelor a urcat la cote maxime, cumpărătorii acestor afaceri s-ar putea confrunta, de acum încolo, cu o perioadă mai puţin prielnică pieţei.

Inflaţia galopantă din prima jumătate a acestui an a dus dobânda ROBOR cu scadenţă la trei luni peste pragul de 3%, cu mult mai repede decât anticipau analiştii financiari, iar preţul locuinţelor se apropie periculos de pragul de alertă al Uniunii Europene. Deocamdată, investiţia într-o locuinţă rămâne rentabilă, dar perspectiva de continuare a scumpirii creditelor şi a locuinţelor reduce tot mai mult din randamente. Cu alte cuvinte, o diminuare a numărului de cumpărători de locuinţe, adică o scădere a cererii, ar putea atrage după sine o reacţie de oprire a expansiunii din partea dezvoltatorilor de locuinţe, adică o scădere a necesarului de materiale de construcţii.

Indiferent de evoluţiile viitoare ale sectorului rezidenţial, cert este că investitorii care au achiziţionat producători din România sunt atenţi la randamentele pe termen lung, profilul lor fiind diferit de cel al foştilor acţionari.